Trei curcubee si-o viitura

Hot:

Fila de jurnal in 2 acte si cinci tablouri.

Actul 1: Tabloul 1 We are Siamese, if you please…

Ploaia a inceput sambata pe la cinci. N-am intrat in panica, stiam de la Andreea si de la Ruxi ca asa e programul,  dimineata soare, dupa-masa ploaie in perdele.

Terasa vilei a fost destul de mare sa ne cuprinda pe toti. Au venit sambata si Bogdana, mamica lui Petru, impreuna cu sotul, plus inca un frate si-un var cu familiile lor, asa cum sade bine mafiei. Am sarbatorit ziua Alexandrei si a lui Phillip, povestea despre petreceri o gasiti la mamicile lor pe blog. Irina insa s-a cam insingurat cu ocazia asta. Nu stie sa-si faca prieteni noi si nici mama-sa nu e mai breaza, asa ca n-am prea avut cum s-o ajut. La un moment dat m-am trezit cu dansa langa mine, eu descarcam poze pe laptopul Andreei, ea butona un laptop roz, mimandu-mi aproape si expresia fetei. Asa mi-am dat seama ca e momentul sa inchid computerul si sa fac ce se pricepe americanul cel mai bine sa faca. Sa mai schimb o vorba cu oamenii, daca tot erau acolo pe terasa, si-asa ma plang ca nu prea am adulti cu care sa stau de povesti. Cu aceasta ocazie, am reusit, impreuna cu Bogdana, sa ciobesc putin din visul Alexandrei de a se inscrie la scoala de coregrafie intr-a cincea. Mai mult Bogdana decat eu. She did it. Am bagat-o pe Ruxi in sperieti si pe urma ne-am lins linistite paharul cu vin, ca pisicile alea rele din Doamna si Vagabondul. Nici macar nu ne vorbisem. Stau sa ma gandesc daca nu era mai bine sa imi vad de descarcat pozele decat sa incurc copilul, dar ieri la plecare m-a pupat, semn ca nu e suparata pe mine.

Tabloul 2: Mami, fa-mi!

E prima aniversare la care Irina nu se incapataneaza sa sufle si e ea in lumanarele. Semn ca crescut si s-a inteleptit. Dupa doua felii de tort si un pahar de sampanie, Miss s-a culcat. Sau cel putin asa mi-am inchipuit eu. Cand in cele din urma am spus “noapte buna” domnilor ce faceau politica la i-cafe, am ajuns sus si-am descoperit ca Miss nu dormea. Avea chef “sa ne dragalim”. In traducere libera: Mami, eu stau asaaa si tu ma scarpini pe spate, pe urma imi faci masaj, pe urma ma descanti, pe urma iti intind si-un picior, dupa care eu te pup si poate, dar nu garantez, poate adorm.

Am executat programul de dragaleala si am adormit inaintea ei, evident.

Actul doi – tabloul 1. Venea o casa pe Simon.

Raul din spatele casei, cel pe care l-am ascultat cu urechea in a doua noastra zi de sedere la Bran, e de obicei mititel si prietenos. Ieri n-a mai fost asa. Ne-am trezit prea de dimineata, dupa umila mea parere, pe la sapte si un sfert, cand toti ceilalti copii inca sforaiau linistiti langa mamicile lor. Dracusorul din dotare mi-a dat in loc de “buna dimineata” de-acum clasicul “Tre-zi-rea!”, pe urma s-a prefacut ca ea vorbea de fapt cu Pisa.

- Irina, e abia sapte, culca-te. Acum!

- Dar nu mi-e soooomn.

Ce sa facem, bagam suzeta video si poate mai prindem un sfert de ora de liniste. Deschid televizorul si ma ingrozesc. Ape puhoaie, case inundate, apocalipsa in Water World. Autostrada Bucuresti – Pitesti inundata, cod galben, soseaua Bucuresti Ploiesti aglomerata ca-n zilele de duminica in care mai si ploua, la Bucuresti dezastru, panica, sange si groaza. Trag jaluzelele. De sus continua sa curga de parca abia se pornise o furtuna de vara, cerul ca de plumb, pe strada curgea un rau proaspat format. Cobor pe terasa, domnu Sandu cu o moaca lunga se uita si el la stiri, primul instalat la i-cafe, “Soro, e sfarsitu’ lumii, cod galben pana maine la ora 10, vijelii si furtuna, sectoru 4 e sub apa, tot Berceniul e inundat.”

Ma uit la imagini cu gura cascata, mi-amintesc ca am lasat geamul deschis la bucatarie si ma gandesc ranjind criminal ca poate cu ocazia asta mi se ineaca si porumbeii si scap o data pentru totdeauna. Urc inapoi in camera. Miss se uita la desene in limba maghiara. Prietenii din padurea verde, frumos serial, il urmaream si eu pe la 10 ani.

- Mamicule, bucura-te, mai stam o zi aci.

- Dar eu vreau acaaaaaaaasaaaa.

- Exclus. E vreme rea, e periculos, mai stam.

Pun mana pe telefon, sun la Bucuresti, las mesaj la Sefu: “Alo, sefu, e cod galben si n-am de gand sa ma sinucid pe serpentine, ne vedem marti, te pup. Pa.”

Dupa un mic dejun si o portie de desene animate absolut infioratoare de la Cartoon Network, imi trece prin minte sa-ntreb de ceva DVD-uri cu Disney.  Bucurie mare, exista discul cu Peter Pan, prietenul tuturor copiilor. I-am aliniat in pat, le-am pus dvd-ul si am plecat din camera. Se facuse asa o liniste maaare pe terasa, de nu se mai auzea decat ploaia.

- Ce fac copii?

- Le-am pus Peter Pan.

- Si stau cuminti?

- Nu stiu, eu nu mai intru in camera aia, sunt 2 la 2, scapa cine poate.

N-a durat mult. Pana la urma am ramas la film eu si Irina, hotarata fiind dansa ca nu ii plac copiii care au fost rai cu ea si nu mai vrea sa-i vada, mai bine plecam la Bucuresti acum. Acum. Azi. Nu conteaza ca ploua, vrea acasa. Am rezolvat conflictul cu un “mai taci!” si am luat-o in brate, sa ne uitam la Madagascar 2. Nu e un film pentru copii, acum stiu. Dupa film, m-a intrebat Irina cum adica Moto Moto e sexy si ce-nseamna sa ne intalnim si cu alti barbati. Am rugat-o sa tina minte intrebarile astea si sa ma mai intrebe o data peste vreo… 12 ani, ca pana atunci sigur gasesc un raspuns. Telefonul a inceput sa sune. La inceput Gabica. Vazuse la teve ca acolo la Bran, undeva la Simon, e jale, s-au umflat apele si cica o iau casele la vale la Rasnov. M-am uitat pe geam. Ploua. Nu se vedea nicio casa plutind, zic “habar n-am noi ne uitam la film” Omul nostru din Karlsruhe lasase mesaj pe YM: sper ca nu mai esti la Rasnov.

Suna si Sabina de la Busteni. Bine ca ramai, lasa ca ne vedem maine. Da, e hotararea cea mai buna.

Tabloul 2: Cum am plecat din Rai.

Dupa pranz m-am uitat in sus spre cer. Continua sa ploua. Sfantu Gica fusese convocat de urgenta la Primarie, apa intrase in ceva beciuri si raul Simon nu era deloc prietenos. De la etajul doi se vedea cum se napusteste spre maluri. Am precizat ca raul Simon trece prin spatele vilei? Sotul Andreei se pregatea de plecare. El cu masina lui n-avea probleme in caz ca se umflau apele pe sosele. Ii marturisesc groaza mea de serpentine ude si-mi zice: “nu-s probleme, daca nu te grabesti si esti atenta”.

Ma uit la ceas. Doua jumate. Dupa ce a jurat ca nu ma depaseste si sta in spatele meu pana la Bucuresti, si daca patesc ceva, il descalta pe Costica de anvelope si il pune in portbagaj, m-am hotarat.

- Irina, fa-ti bagajul, plecam.

- Uraaaa!

Abia dupa ce si-a strans toate jucariile si a anuntat oficial ca noi plecam, copiii s-au mai imblanzit si s-au jucat toti impreuna pret de vreo 20 de minute. La ora patru am plecat. Nu mai ploua, bura usor. Soseaua era uda. Cerul era plumburiu. Raul Simon inca nu ajunsese pe strada principala.

Tabloul 3 si ultimul: Trei curcubee pe cer

Da, mi-a fost frica. I-am poruncit Irinei sa se culce. Macar sa nu vada serpentinele. Copilul cuminte s-a executat. La timp,exact inainte sa incepem urcarea spre Paraul Rece, dormea cu gura cascata, semn ca nu se prefacea. Imaginea nu e tocmai de coperta dar m-a linistit pe mine. Si-am inceput sa urcam pe serpentine. Una, doua, cinci, nu le mai stiu numarul. Costica s-a purtat exemplar. N-a derapat. Nu s-a inecat. Nu s-a speriat de ploicica. N-a tusit. Costica este cea mai curajoasa masinuta din lume. Si nu, n-aveam nici vasle, nici pedale, nici alt sistem de propulsie, domnu’ Sandu. Si a consumat doar o jumatate de rezervor, care nu va mai zic cat costa ca o sa vreti sa va luati Tico si nu se mai fabrica la Craiova.

Cand am vazut indicatorul pe care scria Predeal, m-am linistit complet. Deja anuntasem pe toata lumea ca totul e conform planului. Acum asteptam sa vad unde e aglomeratia aia cu care ma speriase toata lumea. Ma asteptam sa vad carduri de masini, bara la bara, copilul se trezise, ploaia se oprise, ajungem la Sinaia, semaforul era pus pe rosu, stam cinci minute, pornim. La Comarnic iesise soarele. Tot la Comarnic, doi politisti fluidizau circulatia cum numai Politia Romana stie. De la Comarnic la Bucuresti am mers snur. Cu 60 o bucata de drum. Cu 70 in localitate. Cu 90, ba chiar si cu 100 pe alocuri. La Ploiesti ne-am oprit sa luam benzina (mai aveam un sfert de rezervor dar am zis sa nu risc) si un suc cu itsy bitsy. Miroase groaznic a biscuiti, dar pe ea a amuzat-o si a profitat de ocazie ca sa-mi faca teoria lu’ itsy-bitsy care ala roz e fetita si ala bleu e baiat si ei sunt de pe alta planeta si au venit aici ca sa le puna muzica la copii si nu va zic mai departe, pentru ca e posibil sa va pierd de musterii si itsy bitsy n-au trecut nici ei pe la casierie.

Pe drum, Irina a vazut trei curcubee. Cel mai frumos curcubeu a fost cel de pe Calea Victoriei. Urias, cu tonurile de rosu-orange incredibil de aprinse. Jos, cat sa ai senzatia ca poti sa pasesti pe el ca pe un pod fermecat. Am mers drept spre curcubeu, pana la intersectia cu Dacia, spre incantarea Irinei si a lui Costica.

Ne-a placut sa ne intoarcem acasa. Si aici se incheie jurnalul nostru de foarte scurta vacanta, XS cum se poarta acum. Voi cum v-ati petrecut vacanta?

Tags: destinatii de vacanta, jurnal de vacanta

This entry was posted on Monday, July 13th, 2009 at 10:31 and is filed under -TOP STORY-. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.