ARSU CRISTIAN
| Hot: |  |  | | | |
Am participat la multe lansări triste. Spun triste pentru că, de obicei, aveau loc in librarii nu tocmai luminoase, vorbea mult timp multă lume, se citau pasaje şi cu excepţia a câţiva pişcotari care abia aşteptau fursecurile, poate mai participau 3-5 amici, rudele autorului şi cei ce îi datorau ceva.
Lansarea Poveştilor Domnişoarei Firicel a fost cu totul altfel. N-a fost p-acolo picior de pişcotar. Rudele mele au lipsit cu desăvârşire. Cât despre persoane obligate mie, de asemenea, n-au existat.
Au fost acolo, însă, o mulţime dintre rudele mele prin alianţă. Prietena Mea, surorile mele gemene de suflet, fata profei mele de română de care mi-e dor de mor, mama lui Don Pandele, Laurenţiu cel cu care am înregistrat poveştile, Ajnanina, Andreea şi Ruxi, Ale, Crinuţa, Germina, Maria, Mălina, Andreanum, Chrismilla. M-am bucurat să vă văd pe voi şi ai voştri, vă mulţumesc că aţi venit cu toată familia. M-am bucurat să o văd pe Maria, verişoara Irinei, şi pe cumnatele mele, care-mi rămân cumnate, orice ar fi şi oricât de rar ne-am vedea. M-am bucurat de Iuli, de Cosmina, de Diana, educatoarele Irinei.
M-am bucurat de Oaki şi de Diana, m-am bucurat să îl văd în carne şi oase pe Octavian Năzdrăvan, au fost atât de mulţi copii cunoscuţi şi necunoscuţi, veseli şi degrabă apucători de pixuri cu sclipici, ori de mobile lăsate să ţopăie pe mese…
M-am bucurat de toţi cei ce aţi fost acolo, chiar dacă acum nu vă vedeţi numele trecut, dar sunteţi acolo, într-unul din flashurile care îmi vor trece prin faţa ochilor, daca e adevărat că momentele cele mai importante din viaţă le revezi în fracţiuni de secundă atunci când sună ceasul.
Ce să vă mai spun despre zână, care i-a vrăjit pe toţi, despre Domnul meu de Ciocolată, Luca, un băieţel care mi-e drag de parcă ar fi al meu şi care a repetat toată dimineaţa Secretul Ciocolatei, ca să îl poată împărtăşi celorlalţi copii. Sunt prea multe de spus şi emoţiile încă nu mi s-au dizolvat în sânge.
Departe, Oana şi Don Pandele se hlizeau pe YM când reuşeau să vadă ceva pe net. Departe, Alina şi alte câteva suflete prietenoase aşteptau să se termine de bufferit pixelii, cât să tragă cu ochiul măcar puţin.
A fost atât de frumos. Vă mulţumesc pentru zâmbetele voastre, oriunde am privit v-am văzut zâmbindu-ne din toată inima, nu erau zâmbete de complezenţă, erau zâmbete reale şi bucuria devenise la un moment dat palpabilă. Vă mulţumesc pentru flori. Vă mulţumesc pentru toate turele pe care le-aţi dat pe Inel până aţi găsit ascunsul nostru loc de lansare. Vă mulţumesc pentru darurile voastre.
Şi sper ca Firicel să vă fie de folos.
Imediat vin şi pozele.
Mulţumesc, Zurli, Mulţumesc, Heidi. Mulţumesc, Aramis. Mulţumesc, Jurnalul Naţional.
Andreea, multe felicitari pt aceasta realizare si pt reusita de a-ti vedea visul cu ochii!
Multumesc, Liviana!