ARSU CRISTIAN
Tata zice: Parintii raman tot parinti, iar copiii raman tot copii.
| Hot: |  |  | | | |
De-a lungul vietii mele voi dobandi si voi schimba statusuri fata de cei din jur. Voi fi coleg, dupa care fost coleg. Prieten, colaborator, sef, subaltern, toate se vor schimba.Relatia de familie nu se va schimba niciodata. Parintii raman tot parinti! De cand cu Matei, parca incep sa ii inteleg altfel pe parintii mei si devin mult mai atent la detalii pe care inainte nu le vedeam. Racit fiind, mi-am auto-propus o carantina si m-am dus la ai mei pentru a nu-i molipsi pe cei dragi: Matei si Catrinel (pe vremea aceea gravida cu David). A fost la un moment dat o faza care mi s-a parut revelatoare si amuzanta in acelasi timp. Zice mama catre mine: Nu imi place ca mananci prea putin (toate mamele din lume considera acelasi lucru: copiii lor mananca prea putin). Moment in care tata intervine si zice: ba nu, mananca destul, doar ca mananca prea putine fructe (lucru cu care inclin sa fiu de acord).
Scena de mai sus se repeta in fiecare zi de cateva ori pe toate meridianele mapamondului. Si partea frumoasa este ca nu conteaza varsta: relatia parinte-copil ramana aceeasi indiferent daca varsta copilului este 6, 29, 37 sau 100 de ani. Iar acest lucru le convine ambelor parti. Parintii vor sa isi “exercite” dreptul de a fi parinte, iar urmasilor le place sa fie copii. Tuturor ne place sa fim din cand in cand copii si cineva sa aiba grija de noi, sa ne mangaie si sa ne alinte. Asa cum si parintilor le place sa alinte si sa desmierde puii. Ne place sa ne aducem aminte ca suntem copii sau ca suntem parinti, indiferent de varsta. Iar cei ca mine, care sunt si parinti si copii in acelasi timp, traiesc cu ambele senzatii in suflet: stiu ca sunt copil si stiu ca sunt parinte. Imi place sa fiu copil si imi place sa fiu parinte.
Legatura dintre mine si baietii mei este una ancestrala si nimeni nu o poate distruge. Dincolo de faptul ca imi poarta numele (si chiar si seamana un pic cu mine), legatura asta va ramane si peste 500 de ani si peste 1000 de ani, undeva plutind prin univers, iar familia noastra va fi la cea de-a infinita generatie. Mi-e greu sa explic, este realizarea zicalei: “Sangele apa nu se face”. Mi-as recunoaste baietii dintr-un milion de copii. Si pentru ei voi ramane intotdeauna parinte.
