ARSU CRISTIAN
| Hot: |  |  | | | |
Ma intreaba lumea cat de greu ii este sotiei mele. Eu le raspund la toti ca ii e greu cu doi baietei si cu un sot cicalitor pe cap. De fapt le raspund la toate, ca doar ele ma intreaba. Ei nu isi dau seama prin ce trece o ea cand e in situatia de a fi mama (nemaivorbind de mama a doi baietei, amandoi micuti).
Replica pe care am primit-o a fost: Nu imi vine sa cred ca aflu acest lucru din gura unui barbat.
Mamicile trec prin experiente foarte dificile. Atat la nastere, cat si dupa: alaptat, nopti nedormite, stresul ca micutul sa fie bine, sanatos. Nu e usor, modificarile fizice, emotionale sunt o povara grea de dus pentru mamici.
Si ca si cum nu ar fi de ajuns, peste toate se adauga si rutina zilnica la care se supun fara dreptul de a cere concediu, uneori fara dreptul de a merge la toaleta! Sotia mea este o femeie activa, care inainte de a avea grija de baieteii nostri (care sunt grozavi) avea cariera, functie, recunoastere.
Toate acestea au disparut acum in fata unor prioritati evidente. Singura recunoastere pe care o poate primi acum este eventual de la mine, daca nu cumva sunt prea preocupat de problemele mele, sau de la cei apropiati din jur, care sa o laude cat de frumos cresc baietii.
Ca tatic care merge la servici in fiecare zi de luni pana vineri, esti tentat sa crezi ca acei unu sau doi sau cati ani or fi in care mamica sta acasa si se ingrijeste de cresterea copiilor, sunt ca o vacanta prelungita, fara griji prea mari si fara termene limita. Ei bine, nu este deloc asa, pentru ca stresul ca totul sa fie in regula cu micutul este mai mare decat orice stres de la servici. Sanatatea copilului, alimentatia lui, dezvoltarea lui normala si armonioasa sunt preocupari care le dau multa bataie de cap mamicilor. Taticul trebuie sa fie in permanenta implicat in a ajuta mamica sa fata fata acestor batai de cap. Poate ca nu reusim intotdeauna, dar imi place sa cred ca majoritatea dintre noi ne straduim.
Ma inclin in fata mamicilor adevarate!
Mila pe care vedeam ca le-o inspir celor din jur in cei 4 ani in care am stat acasa cu copiii, faptul ca nu puteam sa stau nici 5 minute singura la toaleta sau sa ma ingrijesc cat de cat de cum arat, m-au facut sa ma simt uneori frustrata. Ma simt vinovata ca am gandit asa.
Eu ma inclin in fata taticilor adevarati, care vad aceste lucruri, le recunosc si se implica, ajutand o mamica adevarata care nu e nici ea decat un om.