ARSU CRISTIAN
| Hot: |  |  | | | |
Mi-am dat seama că vremurile în care mă jucam pe calculator au apus demult şi nu cred că vor răsări prea curând. Nu m-am considerat niciodată un fanatic al jocurilor pe calculator, dar întotdeauna mi-au plăcut questurile şi câteva jocuri de strategie. Am realizat, însă, faptul că odată cu venirea a celui de-al doilea copilaş la noi în casă, atentia mea pentru Matei va trebui să crească pentru a compensa lipsa de atenţie pe care o primea necondiţionat de la mămicuţa lui. În aceste condiţii, timpul alocat jocului pe calculator va deveni inexistent.
Cert este că nici în prezent nu mă joc la calculator, dar trăiam cu senzaţia ca oricând ma pot juca. Ei bine, aceasta senzaţie este falsă. Cu cât timpul va trece, cu atât şansele de a mă juca pe calculator vor scădea, pentru că nu doresc să le dau un exemplu de neurmat copiilor. Noi nu vom fi părinti din aceia care să fim mândri de copilul de 2 ani pentru faptul că va putea să dea drumul la calculator şi să îşi pornească jocuri pe calculator. Am convingerea că băieţii mei vor şti să facă toate aceste lucruri la timpul lor (oricum aceşti copii sunt născuţi în era tehnologiei), iar faptul că alţi copii le fac la vârste prea fragede, nu înseamnă că respectivii copii sunt genii. Părinţii trebuie să îi înveţe pe copii cu natura, cu mingea, cu construitul cuburilor, cu puzzeluri, cu coloratul şi cu cititul.
Acesta este un motiv pentru care noi nu am agreat ideea de a avea un calculator mare in casa, de sine stătător şi cu măsuţa lui, ci am preferat un laptop pe care să îl putem să îl punem pe un raft undeva în dulap. Am să mă apuc din nou de jocuri peste ani buni de zile. Iar această renunţare este doar una dintr-o serie de mai multe, pe care le voi face de dragul copiilor mei.
