Tata zice: Îmi dai şi mie?

De foarte multe ori am observat un anumit clişeu la majoritatea celor care interacţionează cu copiii. Este vorba despre întrebarea: Îmi dai şi mie?

Să dau un exemplu. Copilul mănâncă liniştit un biscuite pe care tocmai i l-am dat. Îl ronţăie şi îl molfăie în stilul lui caracteristic, care nouă ne este foarte drag. Îl admiram cum îi sar în toate părţile firmiturile din gură. Ne întalnim cu o vecină care se arată a fi topită după băieţeii noştri. Ne salutăm şi ea se lansează într-o discuţie cu juniorul. Ce faci în sus, ce faci în jos. După care apare universalul: Ce mănânci acolo? Îmi dai şi mie?

Eu nu adresez această întrebare copilaşilor cu care mă întâlnesc. Nu mă interesează gradul lor de altruism. În schimb am observat că îmi place să fac conversaţie cu ei şi pe cei care merg la grădiniţă să îi intreb dacă le place de cineva. Poate ca şi părinţii lor se gândesc ca întrebarea mea este bizară. Când fac conversaţie cu micuţul meu îmi place să pun întrebări specifice, mai mult decât să îl întreb generic cum a fost la grădiniţă pentru a avea senzaţia că îl bag în seamă. Îl întreb ce a mâncat, cu cine s-a jucat, ce a învăţat. Îmi place să îl ascult şi îl laud cât de multe a făcut.

(Călin Grigorovici)