Mami, mi-e frică!

22/09/2010
By

Când vine vorba de sentimentul de frică, ne-am dori cu toţii să ne pricepem la vrăjitorii și să înlăturăm acest sentiment negativ, să ţinem fricile și temerile cât mai departe de micuţii noștri. Și totuși, frica își are și ea rolul său în evoluţia micilor omuleţi și nu este nici pe departe atât de rea pe cât o vedem noi!

Copilăria este o etapă a vieţii omului în care capacitatea de învăţare este dublă faţă de cea de la maturitate. Felul în care explorează copiii mediul înconjurător, descoperind treptat lumea, stilul neînfricat în care sunt în stare să se cocoaţe chiar și în cele mai periculoase locuri, sunt specifice doar copilăriei. Un copil lăsat să se caţere (supravegheat) într-un copac, de exemplu, va urca până i se va face frică, va ezita și își va pune problema dacă să meargă mai departe sau să cobare – iată cum dobândește experienţă, iată cum frica îl poate ajuta în evaluarea unei situaţii de pericol.

Însă de teamă ca micuţilor lor să nu li se întâmple vreo nenoricire, mulţi părinţi din ziua de azi cad în capcana supra-protecţiei, procedând în așa fel încât copilul să nu fie nevoit să se confrunte cu nicio situaţie care să-i cauzeze vreo anxietate – făcându-le astfel copiilor, de fapt, un deserviciu. Pentru că frica este un semnal de alarmă important, iar copiii care cresc fără frică nu vor fi neapărat mai curajoși în viaţă. În general, sunt mai câștigaţi cei care învaţă de mici cum să managerieze frica. Însă pentru aceasta au nevoie să știe că beneficiază de o „plasă de siguranţă”. Experienţele legate de frică se asimilează în mod pozitiv numai atunci când copilul simte siguranţa și grija din sânul familiei, învăţând treptat să aibă încredere în lumea din jur. Copiii care nu cunosc frica sau cei care nu au fost lăsaţi să se confrunte cu nimic vor avea, mai târziu, mai multe probleme în evaluarea riscului și a pericolelor și le va veni greu să respecte anumite limite. Experimentarea și exprimarea sentimentului de frică ajută copilul în formarea personalităţii sale. Frica îl previne de pericol, îi trezește puterile și îl ajută să realizeze că este în stare să depășească singur o situaţie ameninţătoare. E important ca copiii să se poate confrunta în mod construcţiv cu propriile lor frici.

În plus, oricât am vrea noi să-i ferim de ele, nu vom putea, pentru că cei mici au extrem de multe frici nerealiste: frica de întuneric, de furtuni, de zgomote puternice, de monștrii din dulap, de fantome… Tot ce le putem oferi noi este înţelegere și protecţie, însă de temeri nu-i vom putea scuti. Atâta timp cât un copil nu-și poate explica lumea în mod raţional, el se va teme. Și pentru a-și depăși aceste temeri, are nevoie de siguranţă. Apoi, pe măsură ce cresc, sunt în stare și singuri să facă diferenţa între situaţiile cu adevărat ameninţătoare și cele sigure.

Sigur că ţine și de temperamentul copiiilor, unii sunt mai curajoși, alţii mai retrași și temători de orice, unii își păstrează fricile iraţionale până târziu sau dobândesc altele, faţă de lucruri sau situaţii inofensive, alţii trec foarte repede peste aceste perioade. Indiferent de temperament, pentru a-i ajuta să-și depășească fricile, trebuie în primul rând să-i facem să vorbească despre ele, să-i ajutăm să se exprime. Poate în loc de „Rușine, băiat mare și ţi-e frică de întuneric!” (mesaj negativ, care nu invită la dialog), am putea alege „Spune-mi de ce anume ţi-e frică. Sunt lângă tine, te ascult și te înţeleg.” Astfel copilul are ocazia de a se deschide și de a-și exprima frica fără reţineri. Iată în continuare câteva sfaturi utile pentru părinţii ai căror copii se află în perioada fricilor de tot felul.

Lăsaţi copilul să se exprime!

Indiferent că a căzut de pe leagăn, că l-a lovit un copil la locul de joacă sau că s-a speriat de un câine, lăsaţi copilul să plângă, să se descarce și încurajaţi-l să se exprime în cuvinte dacă dorește. Nu trebuie să fie coerent si se acceptă și „certarea” situaţiei – depășirea fricii înseamnă în primul rând conștientizarea sentimentului de frică. Acesta nu trebuie reprimat, ci exprimat pentru a da copilului ocazia  să exerseze să facă faţă situaţiilor neplăcute în viaţă.

Evitaţi formuările raţionale precum : „Nu trebuie să-ţi fie frică!” sau „Ești prea mare să mai plângi!”. Explicaţiile logice și raţionale nu fac sens în ochii celor mici.

Nu ignoraţi niciodată o frică de copil!

„Hai, nu te mai prosti!” și „N-ai de ce să te temi!” nu fac decât să-i arate copilului că nu este luat în serios și-l pot determina să se îndepărteze sau să se închidă în el. Mai bine încercaţi să vă identificaţi cu copilul, să vă aliaţi cu el și împreună să daţi de capăt problemei – oricât de banală vi s-ar părea aceasta.

Câștigaţi-i încrederea, spunându-i că-l înţelegeţi, că știţi cât de deranjantă este frica aceasta pentru el. Daţi exemple personale, spuneţi-i că aţi trecut și voi prin asta, că aţi simţit la fel și că aţi reușit să scăpaţi într-un fel sau altul, arătându-i că există întotdeauna o soluţie la supărările sale.

Frici prin care trec cu toţii

Teama de întuneric este una dintre cele mai frecvente și cu ea se confruntă apoape toţi copii între 2 și 8 ani. De cele mai multe ori ajută dacă le lăsaţi o lumină de veghe sau ușa camerei întredeschisă, pentru a vedea lumină din hol.

Frica de apă se poate exersa cu răbdare, acasă. Faceţi baie sau duș împreună, jucaţi-vă cu jucării. Mergeţi mai des la piscină, ștrand sau la mare, lăsând copilul să vină cât mai mult în contact cu stropitori și găletușe pline de apă. Desigur, și jucăriile gonflabile, colacele și salteluţele sunt bune pentru ca micuţii să se obișnuiască cu apa.

Dacă-i e frică de câini, citiţi seara povești cu căţei, vizionaţi filme de desene animate gen „101 dalmaţieni” sau „Doamna și vagabondul”, mergeţi în vizită la prieteni care au câini și dăruiţi copilului căţei de pluș. Atenţie: nu obligaţi copilul să mângâie un câine dacă nu vrea, pentru că animalul simte frica și nu se știe cum reacţionează.

Când îi e frică de monștrii de sub pat, chiar și după ce-i arătaţi că nu se ascunde nimeni acolo, citiţi povești cu subiecte similare, ca să vadă că nu e singurul cu asemenea probleme. În plus, trăind intens povestea din carte, temerile sale i se vor părea mai banale. Nu ezitaţi să numiţi monștrii pe nume, să râdeţi de ei, să vi-i imaginaţi în situaţii hilare – cu cât îi banalizaţi mai mult, cu atât mai puţină teamă îi va fi de ei. Uneori ajută chiar și „formule magice” spuse seara înainte de culcare sau un animal de pluș care să-i păzească în somn.

Nu vă jucaţi cu fricile copilului!

Și mai ales nu le folosiţi ca metodă de șantaj: „Dacă nu ești cuminte, te dau la moșu cu sacu” n-ar trebui să existe în vocabular. La fel și „Dacă scoţi limba, ţi se usucă și cade!” sau „Dacă te mai strâmbi, așa rămâi”, pe care le știm din propria copilărie. Frica sau chiar bătaia nu mai sunt considerate o metodă de educaţie, cum se credea pe vremea părinţilor noștri.

Frica nu se poate ignora, deoarece chiar dacă încercăm să nu-i dăm atenţie, ea tot se manifestă: ne influenţează gândirea, ne apasă pe suflet, ne paralizează, ne face nervoși și nesiguri, ne limitează gândirea și spiritul de acţiune. Iar în cazuri extreme se vede și pe chip (paloare sau roșeţă, piele de găină, clănţănit de dinţi și tremurat de genunchi). Sunt manifestări pe care cei mici nu le pot controla, însă cu ajutorul nostru copiii pot învăţa să-și stăpânească fricile, să înveţe să le înfunte și să le învingă. Și poate că, cine știe, analizându-le împreună cu ei, învăţăm și noi câte ceva despre ale noastre…

One Response to Mami, mi-e frică!

  1. Lucky Casiana on 23/09/2011 at 23:14

    Fetita mea avea frica de pisici, pana am cumparat un pisoi si i-am dat curaj sa se joace cu el. Acum pisicile sunt animalele ei preferate. Intr-adevar este foarte important sa iti ajuti copilul sa isi depaseasca fricile. Este si asta pana la urma o treapta a cunoasterii, si un pas important in cresterea sanatoasa a copiilor nostri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Before you submit form:
Human test by Not Captcha

Sustinem


Exclusiv ZC: “Calatorie prin curcubeu” si Firicel in librarii

VIS IN DUNGI

Poza zilei

Anul I la Litere



Crede in minuni!

Ai probleme? Sună!

Cartea Copiilor

Sustinem o campanie de nota ZC

SIGURANTA AUTO
siguranta

Azi ne place

Papa bun!

Articole Recente