ARSU CRISTIAN
| Hot: |  | | | | |
Etimologia cuvantului „cosmar” este una teribila. Noi, romanii, am asimilat visul urat, neaos si autentic bastinas, cu francezul cauchemar, la randu-i mostenit din idiomul de secol V al regelui Soare cauquemaire. In traducere libera inseamna „demonul care apasa” (cauch(i)er = a presa, a apasa; mare = fantoma in saxona; mara, in mitologia scandinava, e un spectru rauvoitor feminin). Catolicii in special, cam pe la acelasi timp, i-au spus „incubus” acestui demon care doarme pe pieptul pacatosului si, daca sunteti curiosi sa cititi Malleus Maleficarum (Ciocanul Vrajitoarelor), veti descoperi ca poate face multe minuni femeilor necredincioase, mai ales in nopti vantoase sau anumite faze ale lunii. Din cauza cosmarurilor s-a murit in valuri si s-au lansat vanatori de vrajitoare in evurile negre medievale pana foarte de curand, mai exact pe la mijlocul secolului XIX, intr-o localitate numita Salem, in Massachusets, pe care va invit sa o vizitati. E o comunitate foarte draguta. Ingrozitoare situatie, deci, sa ai un cosmar, ingrozitor auspiciu, cu atat mai mult cu cat prin insusi cuvantul mai sus amintit invoci o lupta existentiala intre bine si rau, intre lumina si intuneric. Orice, mama, sa aiba copilul tau mai putin cosmaruri. Sau nu?
Visul urat la copil, si, mai ales daca se repeta, este deci o mare spaima pentru parinte, spaima la randu-i datatoare de vise urate acestuia si uite-asa iti poti imagina cum de-a gandit Ion Creanga povestea cu Prostia Omeneasca si mai ca nu ti-ar veni sa razi. In patologia de somn a copilului, poate cel mai devreme afli, ca medic, de puterea unui vis mai ales cand semnificatiile acestuia (oricare ar fi ele) depasesc granitele atribuite varstei copilului. Uite, eu de exemplu, zilele acestea am avut un pacient care a vazut un film la televizor si apoi, noaptea, a visat o Pocitanie. S-a trezit urland si de-atunci e obsedat de aceasta pocitanie, o vede la tot pasul, o vede la culcare, o vede cand se trezeste din somn si parca n-ar mai scapa de ea. Diagnosticul de trimitere de la medicul de familie, si care-mi pare unul destul de dificil de pus pe criterii strict anamnestice, a fost de pavor nocturn. In engleza suna si mai grav, „night terrors” (teroare nocturna). Medicul cu pricina aproximase un cosmar altfel foarte urat, foarte zgomotos, unui alt „diagnostic” cu care, de altfel, are foarte putine in comun. E timpul sa clarificam acest lucru.
Cosmarul, in ICSD – II (International Classification of Sleep Disorders –II), este definit ca un „episod recurent de trezire (!) din somn cu amintirea vivida a unei stari din somn intens tulburatoare si care, de obicei, presupune frica sau anxietate intensa, dar si furie, tristete, dezgust si alte emotii disforice”. Prin comparatie, elementul central al pavorului nocturn este acela ca reprezinta o intruzie de „vigilenta” (frecventa alpha pe electro-encefalograma) in stadiul cel mai profund de somn non-REM si, ce-i cel mai interesant, individul pe cat de „terorizat” este de pavorul sau, nu-si aduce aminte de asta ulterior, la trezire, sau cel mult de-o maniera destul de vaga. Clar spus, cosmarul este o problema de somn, pavorul una de trezire.
Pana una alta, de ce visam urat? De ce avem cosmaruri? Este foarte posibil ca nu exista o relatie cauzala, ci doar asocieri mai mult sau mai putin stabile/puternice. Una dintre ele am mentionat-o deja, anume trauma. Aici merita observat ca visul urat pe parcursul noptii este doar continuarea unei stari de stress post-traumatic in timpul zilei si ca in sine, ca mecanism, este identitar aceeasi si deci adaptativa. Ce nu este oportun este faptul ca fragmenteaza somnul si prin asta creste nivelul de oboseala si scade abilitatile de coping ale individului si apoi prin acest mecanism abia mai apoi provoaca disconfort. In fapt, aici e singura zona de granita cu pavorul nocturn a carui caracteristica semiologica principala este inconsolabilitatea copilului/adultului care pare prins in ghearele unui inamic invizibil care i-a intrerupt ciclul normal de somn. Inima bate cu putere, copilul se zbate, plange, nu raspunde la chemarea pe nume, transpira, are privirea transfixiata. Cum sa nu crezi ca „ceva” se intampla? Si totusi nu se intampla nimic, nu e nimeni posedat si la sfarsitul crizei de tip „panica” (cu care n-are totusi de-a face) se poate reinstala somnul normal.
Pavorul pare a fi, pana la urma, o tulburare de somn de sorginte neurologica si cu o puternica baza genetica. Intr-un studiu pe gemeni facut de cei de la spitalul Sacre-Coeur (Nguyen et al, 2008) din Montreal, Quebec, aparut in decembrie anul trecut in Pediatrics, autorii au urmarit pe parcursul a 30 de luni 390 de perechi de gemeni monozigoti si dizigoti recrutati imediat la nastere pentru un follow-up longitudinal. Prevalenta pavor-ului nocturn la 18 luni a fost, surprinzator, 36.9% iar la 30 de luni 19.7%, fara ca sa existe o diferenta de incidenta intre baieti si fete. Factorul genetic s-a dovedit a fi responsabil de 43.7% din cazurile de „sleep terrors”, restul fiind cumulativ factori de mediu non-heritabil. Homozigotivitiatea (gemeni din acelasi ovul) pare a oferi, concluzioneaza autorii, o buna continuitate intre genotip si fenotip.
Cum poti sa-ti dai seama daca e vorba de un cosmar sau de pavor? Singura solutie e electroencefalograma de somn sau polisomnograma, un instrument care-ti arata exact ce se intampla „electric” in creier pe parcursul starii de somn si apoi la trezie. Cosmarul apare in somnul REM, cu miscari rapide ale globilor oculari. Pavorul apare in timpul somnului non-REM, in faza cea mai profunda (IV). Diferenta remarcabila intre cele doua stari este paralizia fiziologica de somn (cataplexia) care se instaleaza de obicei in somnul REM, singur criteriu de diferentiere si cu alte parasomnii cu care cosmarul impartaseste elemente (cum ar fi paralizia de somn izolata la adormire) sau fata de care se distanteaza (bruxismul, catathernia), sau cu care pavorul se inrudeste (somnambulismul).
Discutam in articolul trecut despre igiena somnului. Ea ramane un aliat de nadejde in tratamentul ambelor conditii. Pe de alta parte, drumurile se despart cand ajungem la tulburarea de somn „per se”. Pavorul nocturn, fiind o tulburare de faza IV, ar putea – in teorie – sa raspunda mai bine la barbiturice la adult, insa la copil, uzul e limitat de pragul scazut intre eficacitate si pericol. Pe perioade scurte, si acolo unde s-au eliminat alte cauze, interventia cu hipnotice din clasa benzodiazepinelor (BZD) sau non-BZD-uri (ca zopiclona, zolpidemul, eszopiclona) e o resursa pretioasa, ce-i drept limitata de propriile ei probleme (toleranta in timp, efecte adverse in timpul zilei, sedare, tulburari de memorie si atentie).
O nota de subsol, la final, trebuie sa fac cu privire la sorgintea respiratorie a cosmarurilor sau pavorului nocturn. Nu e o anecdota ca adeseori si unele, si celalalte remit dupa ce operezi copilul de polipi, rezolvi obstructia nazala sau ameliorezi calitatea/umiditatea aerului din camera. Traditia romaneasca de a nu oferi sustinere copilului in perioade unde apar viroze sezoniere (ca nu construieste imunitate) e un anacronism. La copilul mic e nevoie sa fie aspirate caile nazale, la copilul mare se pot folosi preparate topice; trebuie insistat ca bronhiile la copil sunt mai „elastice” si deci predispuse la colabare in conditii de presiune post-expiratorie scazuta, astfel ca nu rareori viroza expiratorie se poate complica cu astm non-alergic, dar necesitant totusi de bronhodilatatoare. Daca apar cosmaruri la copil, ele pot fi semnalul de alarma (si poate singurul) ca se intampla ceva cu somnul lui. Nu astepta sa-i treaca de la sine inainte de a consulta un medic, s-ar putea sa-i faci un mare bine. Cat priveste pavor-ul nocturn, e un diagnostic care – desi lovit de o incidenta destul de crescuta in primii ani de viata – are o prevalenta care scade in timp (vezi si studiul mentionat de mine mai sus), cel mai probabil datorita maturizarii normale a creierului. E mult mai rar decat omni-prezentul „cosmar”, dar e totusi mai frecvent decat ai crede. Cel mai important mesaj este ca nu se trateaza numai la psihiatru, ci in stransa colaborare cu neurologul si, mai ales, cu neurologul specializat in tulburari de somn.
G.
Am un baietel de 7 luni jamatate si depe la 4 luni a inceput sa fie f agiatat in somn(se zvarcolea si plangea in somn). L-a recomandarea medicului de familie i-am dat 2 sapt fenobarbital cand copilul avea vreo 5 luni. De pe la 6luni jumatate copilul a inceput planga violent in somn, la 30min-1 ora dupa ce adormea, uneori chiar si de 2-3 ori pe noapte, alteori chiar si in somnul din timpul zilei. Am ajuns in cele din urma la un psihiatru pt copii, care a pus diagnosticul de PAVOR NOCTURN si care ne-a prescris carbamazepina (Timonil)pe care sa o administram dupa o schema de tratament, timp de 6 sapt. Cand am vazut prospectul medicamentului m-am speriat si nu l-am administrat copilului, citind pe internet despre cazuri in care Pavorul a fost chiar agravat la administrarea Timonilului. In aproape toate situatiile (internet)se recomanda ca sa lasam copilul sa-si revina de la sine. Ce puteti sa-mi spuneti dvs? Cum ne puteti ajuta? totusi pavot nocturn la copilul de 7 luni jumate? Astept raspunsul dvs.Sanatate!
Salut Alina,
Imi pare rau pentru problemele tale, sper ca feed-back-ul meu sa-ti fie de ajutor.
Ca strategie generala, pentru o tulburare care apare, sau este maximala, in somn, trebuie sa vezi un specialist de neurologie pediatrica. In Bucuresti neuropediatrie au spitalele Gomoiu si Obregia din cate stiu, si sunt departamente cu foarte buni specialisti.
Baietelul tau e mititel, foarte mititel; e la o varsta la care somnul inca nu are o arhitectura definitiva si, deci, imi e la randu-mi dificil sa vorbesc de “pavor nocturn” chiar daca ce descrii tu pare a fi un astfel de sindrom. Cu atat mai putin m-as grabi sa dau un tratament “ca sa fie”.
Acestea fiind spuse, bunul simt ne dicteaza sa cautam o cauza pentru care el are simptomele pe care le are, dar mai ales ce consecinte au asupra lui. Or aici, ca vorbim de consecinte, pediatrul va sti sa-ti spuna daca baietelul tau respecta normele de crestere, si dezvoltare. Face ce trebuie sa faca la 7 luni? Are greutatea/ inaltimea normala pentru 7 luni?
Atata timp cat tulburarea lui de somn nu asociaza un derapaj in dezvoltare putem sa fim mai linistiti si sa ne uitam in alta parte. In primul rand la lucruri simple care tin de igiena alimentatiei. De exemplu, tu alaptezi? Daca alaptezi, e posibil ca pustiul tau sa nu tolereze foarte bine laptele tau din anumite “serii” si-atunci sa il doara burtica. Pediatrul ar trebui sa stie sa te consilieze pe partea asta.
Tot ce inseamna “bun simt” trebuie eliminat asadar rapid din lista de potentiale cauze inainte de a ajunge la analize mai invazive. Analize mai invazive inseamna in teorie a) electroencefalograma (EEG) si b) analize de sange, +/- RMN. EEG-ul sau RMN-ul nu dor, dar trebuie sa mergi la un spital sau policlinica sa il faci. Trebuie ca bebeul sa stea nemiscat, el va plange, s-ar putea sa fie nevoie sa fie un pic sedat…deci presupune un pic de suferinta. EEG-ul iti va spune daca, electric, creierul copilului tau functioneaza normal. RMN-ul iti va spune daca forma, structura creierului copilului tau sunt normale. Analizele de sange iti vor arata daca, metabolic, lucrurile sunt cum trebuie sau exista toxine in sange care se acumuleaza.
Presupunand ca analizele ies normale, si ca avem confirmarea ca nu avem probleme in cap, ramane la estimarea medicului specialist neuropediatru sau psihiatru de copii daca sa iti dea un tratament “simptomatic” pentru problemele copilului tau.
Aici stiu ca exista prospecte pe Internet, care ii sperie pe multi parinti. Acele prospecte sunt “licenta oficiala” a medicamentului asa cum a fost el introdus, si presupun o legatura clara intre o “doza” de medicament si niste “efecte” in anumite “boli”. In pediatrie si neuropediatrie se folosesc doze mititele care au efecte mai largi si in alte boli decat cele listate in prospect. Din pacate in Romania baza de evidente largita la neuroped e una insuficient popularizata.
Deci.
A. Daca ai parcurs deja drumul pana aici si analizele copilului tau sunt okay, normale, si medicul pedopsihiatru a recomandat Timonil, da-i copilului Timonil. Imi pare o buna varianta.
B. Daca n-ai parcurs drumul, stii ce ai de facut. Mergi la neuropediatru, cere-i ajutorul, asuma-ti posibilitatea ca el te va intoarce inapoi catre pedopsihiatru dar roaga-l sa investigati impreuna cum se cuvine bebeul, fara sa fie traumatizat inutil.
C. Rabdare, rabdare, rabdare. Neurodezvoltarea copiilor mititei are ferestre de vreme buna, si-apoi are ferestre de vreme rea. Copiii sunt niste creaturi minunate, cu un elan vital incredibil. Vulnerabili. Da. Neajutorati. Da. Dar plini de viata.
G.
Domnule doctor,
Imi permit sa va scriu, desi problema mea nu are decat oarecum tangenta cu subiectul articolului dumneavoastra privitor la pavorul nocturn.Am 30 de ani si ma confrunt cu probleme de anxietate de cativa ani, dar foarte accentuate in ultima vreme. Cred ca o posibila cauza a anxietatii ar putea fi un eveniment neplacut de acum cativa ani, cand incercarea de a trata o faringita rebela cu penicilina s-a soldat cu un soc anafilactic. Norocul meu a fost ca locuiesc foarte aproape de serviciul de ambulanta…Cert este ca de la evenimentul cu pricina am ramas cu niste sechele. Prima dintre ele este teama de a lua medicamente, de orice fel. Nu pot lua nici medicamentele pe care le cunosc, pentru ca intru in panica. O alta sechela este teama (irationala si penibila) de a manca diferite alimente, pe care nu le-am mai consumat niciodata, pentru ca, imi imaginez eu, ar putea sa declanseze cine stie ce alergii. Anxietatea s-a amplificat acum in contextul gripei si al isteriei create in jurul ei si am tot felul de simptome ciudate, cum ar fi: valuri de caldura ce alterneaza cu frisoane (in conditiile unei temperaturi corporale normale), teama de moarte, palpitatii, uneori apasare in piept, vagi dureri musculare sau articulare, uneori transpiratii nocturne abundente in prima parte a noptii, oftat des. Am fost la un psiholog, care mi-a recomandat niste exercitii de relaxare, dar nu pot sa spun ca au fost atat de eficiente.
In speranta unui sfat competent,
Ciprian
Salut Ciprian,
Imi pare rau sa aud de experienta ta infausta. Dar, mai mult decat atat, regret si circumstantele care au inconjurat evenimentul. Intr-o lume poate mai buna, mai bine pregatita, cineva in situatia ta ar fi primit atunci, in perioada imediat urmatoare socului suferit, o forma de debriefing/ consiliere, si eventual tratament pentru stress-ul post-traumatic.
Asa, simptomele pe care tu le descrii sunt acelea ale unei tulburari de anxietate in context post-traumatic. Cred, dat fiind ca originea este in jurul unei situatii in care te-ai aflat in pericol vital, ca accentele acesteia, fobiile multiple de ingurgitare de substante (sa zicem, in general) de teama ca s-ar putea repeta un astfel de incident sunt justificate. Nu spun ca sunt rezonabile. Cred, de asemenea, ca iti provoaca un stress suplimentar semnificativ. De asemenea sunt sigur ca viata ta ar fi semnificativ mai buna fara ele.
Exista cateva lucruri de bun simt pe care eu le-as face, in primul rand, constient fiind ca simplele exercitii de respiratie sau “auto-convingerea” sunt arme putin firave in fata a ceea ce tu descrii. In primul rand, daca sunt alergic la penicilina, si am facut un soc anafilactic, as discuta cu un alergolog. Penicilinele sunt o clasa de substante numite, generic, beta-lactamine, si destul de multi au sensibilitate la ele. Pe de alta parte, a fi alergic la ceva nu iti creste dramatic probabilitatea de a fi alergic la “orice”. Ideea asta e o consecinta a anxietatii post-traumatice. Apoi, dupa ce-am vorbit cu alergologul si m-am testat si de alte alergii uzuale, ce stiu eu, polen, metale etc., mi-as lua inima in dinti si m-as programa la un consult psihiatric, sau as cauta un psihoterapeut specializat in terapii comportamentale.
A merge la psihiatru nu evoca suspiciunea ca ai luat razna. Pur si simplu noi, psihiatrii, avem unelte prin care te putem ajuta. Boala ta are nume, are tratament, si se vindeca. Acest tratament include, ironic, medicamente dar medicamente care iti “taie” panica iminenta pe care o simti, si ajuta cu intensitatea acesteia in general. Cat priveste celalalte fobii, desensibilizarea comportamentala este probabil metoda cu cele mai bune evidente. Sansa ta, pot sa observ, si poti sa fii multumit si sa te feliciti pentru asta, este ca “stii ce ai avut”. Nu e indoiala in mintea ta ca a fost penicilina, ca a fost soc anafilactic etc. Prin apozitie, cunosc oameni care si acum ar insista ca de fapt i-a deocheat cineva sau ca cineva le-a facut vraji. O alta sansa pe care am putea sa o exploatam mai mult este ca TU ai incercat sa tratezi o faringita rebela, recte ai locus de control intern. Alte persoane si-ar fi facut un scop din viata sa caute explicatii in mediu. Am deci motive sa fiu, alaturi de tine sper, optimisit privind sansele de ameliorare.
Uite ce nu-ti recomand. Nu-ti recomand sa incerci o desensibilizare fara sprijin de specialitate, de genul “sunt barbat, pot sa ma expun, pot sa fac fata”. Este foarte probabil ca asta ti-a accentuat teama, si a parazitat si alte obiceiuri cu obsesii fobice (“daca mananc ar putea fi ceva alergic in mancare”).
Iti spun un secret (sic!). Sotia mea este alergica la metale. Unele ii dau o dermatita de contact foarte enervanta care pe mine ma amuza, si o tratam cu umor. Exista alergii soft, si alergii hard. A ta se intampla ca a fost hard. Asta nu putem schimba. Traumele pe care le traim, inclusiv cele care ne trantesc la pamant, din care nu ne mai ridicam foarte entuziasti, sunt acolo cu privilegiul de-a le contempla, si de-a face ceva pentru ele. Cu ocazia asta ai mai aflat ceva despre tine. Ai trait 20+ de ani fara sa stii ca ai vulnerabilitatea asta. Acum o stii. Si ai primit cadoul acesta gratuit, experiential. Nemaivorbind ca ai si trait sa zici povestea, si eventual sa oferi ceva inapoi anturajului tau, anume calitatea empirica a trairilor tale.
Cele bune,
GD
Buna ziua,
Ma confrunt cu o problema asemanatoare. Fetita mea in varsta de 6 ani jumatate se trezeste noaptea si plange. Are toate caracteristicele pavorului nocturn: privire fixa de spaima,de disperare, plange chiar tipa, tremura si nu o pot trezi. Dureaza cam 2 minute aceasta criza dupa care adoarme linistita pana dimineata. In cateva randuri am reusit sa o trezesc si intreband-o daca a visat ceva sau daca isi aminteste ceva, imi spune ca nu stie nimic.
Mentionez ca aceasta situatie apare de regula atunci cand este f. obosita ( nu doarme pe zi). In momentul cand reusesc sa o culc dupa amiaza, noaptea nu se mai intampla nimic dar adoarme mai tarziu in jur de 23- 23.30.
Stiu ca este o problema si vreau sa o rezolv.
Ce sfaturi imi dati? Multumesc
Salut Carmen,
Imi dai un capat de atsa, si mult loc de fantezie si speculatie. Si chiar daca mi-ar prinde bine un pic de fantezie, nu cred ca tie ti-ar fi de folos daca as specula cu privire la factorii determinanti ai pavor-ului copilului tau, presupunand ca aceasta este explicatia.
Separarea de fond intre pavor si cosmaruri nu este tot timpul substantiata, desi un prim pas in diferentierea lor este calitatea starii de vigilenta la trezire. Exista si cosmaruri de care nu-ti aduci aminte cand te trezesti, in vreme ce pe altele le poti povesti cu lux de amanunt.
Varsta fetei tale e una la care exista anxietate de separatie, exista individuatie, si de multe ori asteptarile parintelui se intalnesc de obstinarea copilului de a nu “creste”. E faza de latenta in varianta freudiana, una in care teoretic s-a rezolvat complexul oedipian/ de castrare, desi angoasa ramane, ar spune psihanalistii, vis-a-vis de disponibilitatea parintelui de a ramane dupa ce l-am jucat pe Oedip. La fete, ce-i drept, Freud s-a poticnit semn ca nici pe Anna, fetita lui, nu si-o putea explica foarte bine. Din fericire Anna a devenit la randul ei psihanalist
De cele mai multe ori, insa, “un trabuc e doar un trabuc”. Poti sa-l intrebi si pe Bill Clinton. Un somn tulburat uneori, si care nu afecteaza viata individului semnificativ, in mai multe arii de functionare, nu garanteaza un diagnostic de pavor nocturn. Si-atunci as incepe, ca de obicei, cu lucrurile de bun simt care “stiu” ca afecteaza psihicul unui copil.
La ce desene animate se uita? Ce structura a zilei are? Ce regim alimentar are? Exista vreun conflict in viata ei care sa necesite un astfel de “travaliu nocturn”? Cum il gireaza ea pe timpul zilei, presupunand ca exista unul? Uite, il citeam azi pe Ion Cristoiu care punea fenomenul “Evenimentul Zilei” pe seama obsesiei redactiei pe “nevoia cititorului”. Vrea cititorul stiri cu pui nascuti vii din gaini donatoare de lapte? Sa-i dam asta.
Care sunt nevoile ei? si cum sunt ele indeplinite?
O tulburare de somn e, atunci cand elimini celalalte cauze organice, i.e. neurologice, ORL, infectioase, metabolice, alimentare, habituale, varful unui iceberg emotional-afectiv. Copiii, in general, sunt foarte buni generatori emotionali dar foarte prosti continatori afectivi. Nu au inca mecanismele de abstractizare definitivate (chiar si la 6 ani) de a folosi defense de rang inalt, gen represie sau intelectualizare/ rationalizare, privind grijile din viata lor zilnica.
Daca n-ai facut deja asta, incearca mai putina ciocolata/ coca-cola/ pepsi/ mountain dew, sau orice fel de dulce dupa 7 seara. Daca are TV sau calculator in camera, se scot. Daca parintii fumeaza, parintii nu mai fumeaza in casa/ camera, cu atat mai putin camera de dormit. Daca parintii se uita la filme cu nivel mare de poluare sonica, sunetul se da mai incet; nu exista “muzica de adormit” decat mult mai tarziu. Si-acum functioneaza, pentru noptile grele “paturica”, acel obiect de tranzitie care poate fi orice, inclusiv patura (sic!) si care reprezinta un acoperis de siguranta pentru copil.
O tulburare de somn la copil nu trebuie lasata sa treneze la nesfarsit. Daca reglam aceste detalii, daca avem toate necesarele pentru un somn bun, si persista cosmaruri/ pavor, e nevoie de medicul specialist pedo-psihiatru. Exista medicamente care pot regla “presupusa” disfunctie care se afla in spatele somnului tulburat, si sunt o alternativa viabila solutiilor comportamentale.
Cele bune,
GD
Buna ziua din nou,
Revin cu raspunsuri la intrebarile adresate:
A. este bine dezvoltata fizic si intelectual, as putea spune ca este un copil peste medie, cu o putere mare de concentrare si receptionare.
Ca si regim alimentar va pot spune ca nu face excese, nu mananca f. multe dulciuri si nu bea sucuri din comert decat f. rar, in schimb as putea sublinia un meniu mai putin bogat in proteine animale ( carne) pe care spune ca nu o poate mesteca si o scoate afara- motiv pt. care are si o usoara anemie pe care incercam sa o remediem prin adm. de fier.
Programul la calculator este oarecum strict, nu are voie mai mult de 1 ora/zi jucandu-se jocuri de competitie mai mult( e adevarat ca o macina atunci cand nu reuseste si insista pana la capat). La TV se uita pe Disney Chanel la filme pt copii gen Hanna Montana.
Nu are semne de adenoidita cr. sau alte boli ORL, infectioase.
Climatul familial este unul bun, fara certuri sau tensiuni, este apropiata de amandoi la fel de mult , intradevar putin prea sensibila , nu stiu daca din structura ei sau capatata in timp( multe dintre certurile noastre plecau de la masa si faptul ca nu mananca sau abia mananca), dar asta incercam sa o rezolvam prin a o lasa sa manance atat cat vrea si sa nu o mai fortam, si evitam sa ne mai certam.
In casa nu se fumeaza( doar in bucatarie si balcon), suntem fumatori dar nu in preajma ei.
In camera unde doarme este tv si calculator dar le inchidem in momentul in care ne culcam.
In ultima criza facuta noaptea au fost cateva cuvinte pe care le-am inteles : “sincer” “parintii mei” ” la inceputuri” ” pe cuvant”
Sper ca aceste detalii sa ajute,
Va multumesc
Salut Carmen,
De cat timp anemia, de ce fel, de cat timp pe tratament cu fier, si ce tratament cu fier, cat, si – cel mai important, cu CE rezultate? Nu toate anemiile sunt carentiale, nu toate anemiile se trateaza cu fier, si nu toate preparatele de fier sunt la fel de bune.
Si-apoi pentru un nefumator, daca se fumeaza in camera unde se mananca, nu e foarte placut
Cantitatea de noxe degajata intr-o tigara nu “dispare” ca prin minune dupa ce-ai fumat-o. O parte se depune pe mobila, pe masa, pe farfurii, tacamuri, pe hainele lui mami si lui tati etc. Nicotina intr-adevar se descompune, dar alti compusi din categoria “hidrocarburi aromatice”, gudroane etc., se depun. As lasa bucataria pe cat posibil un spatiu de mancare.
Televizorul e disponibil in camera unde sta “familia”. In camera copilului, la 6.5 ani, nu e foarte potrivit. Iar in ce priveste “jocuri de competitie” recunosc ca nu inteleg termenul. Timpul petrecut, 1 ora / zi, nu ma deranjeaza, e in regula la varsta asta.
Asadar, “point a la ligne”, ma indoiesc ca vorbim de un pavor constituit. Dar…
Daca lucrurile persista, as vorbi cu pediatrul/ pediatra pentru doua lucruri a) o electro-encefalograma ca sa verificam ca nu avem probleme la “hardware” si b) un scurt tratament cu medicamente care sa rezolve situatia problemei de somn. Am in minte mai multe variante, dar nu ma grabesc sa le recomand pentru ca prefer sa primesti aceste informatii de la un specialist in copii.
Spui ca e “sensibila”, “nu prea mananca proteine animale” are “probleme de somn”, si ca e perfectionista, se supara daca nu castiga la un joc de competitie. Cel putin teoretic asta ar putea insemna ca e un pic mai tristuta, si ma feresc sa spun cuvantul “depresie” pentru ca poate nu e cel mai adecvat. Depresia la copil e mult mai frecventa, si in Romania e inacceptabil de rar inteleasa de cei din jur. Copiii nostri cresc in vremuri in care nu e tot timpul usor sa fii fericit/ optimist/ cu elan vital.
Uitam de asemenea poate prea des, in 2010, ca menirea unui copil nu e sa competitioneze cat este sa alerge, sa se joace, sa socializeze, sa invete, si in esenta sa fie copil. Ramificatiile unei probleme de somn la copil sunt totusi imense pentru scopul unei simple conversatii pe Internet.
Ce fac eu de obicei la adulti este sa ma intalnesc cel putin o data cu parintii/ familia, sa povestim despre TOATA familia, greutati, realizari, viii, mortii, provocari, secrete, adevaruri, minciuni s.a.m.d. Uneori daca cineva e “sensibil” pe limba mea inseamna ca pricepe, inmagazineaza, si apoi “digera”, distileaza probleme pe care le percepe in lumea lui relationala, interpersonala, si pe care le incorporeaza ca atare.
Si pe cale de consecinte nu exista solutii de tip “designer”, gen “uite, ia bulina asta si te vindeci”. Oamenii sunt minunati si prin aceea ca traiesc in ei, si prin ei, dar si impreuna cu ceilalti.
Sfatul meu definitiv este acela de a) a nu dispera in absenta unor evidente care sa te puna pe un drum diagnostic, b) sa nu mai cauti pe “google” diverse boli care mai de care mai fistichii, c) sa iei aceste cuvinte ale subsemnatului cu un drob de sare si sa actionezi in viata reala pentru binele copilului tau. Oamenii cu care trebuie sa vorbesti sunt a) pediatrul si b) pedo-psihiatrul.
G.
Domnule doctor,
Am mai multe fobii printre care cea mai evident fobia fata de virusi. Sunt diagnosticat cu tulburari obsesive fobice de catre un medic psihiatru, dar nu mi-am inceput inca tratamentul. Este explicabila(justificata) prezenta pavorului nocturn in viata mea?
multumiri anticipate.
cu respect, Victor I.(34ANI)
P.S. Initial m-am speriat de moarte cand am citit cauza transpiratiilor nocturne, caracteristica tabloului simptomatic al unor boli grave produse de virusii de care am fobie, insa cand am citit articolul dvs am realizat ca am avut o scena de teroare nocturna.(m-am trezit brusc transpirat si foarte speriat)
Salut Victor,
Nu stiu daca ai pavor nocturn. Cred insa ca diagnosticul tau, formulat de un coleg psihiatru, are foarte bune sanse sa fie corect, caz in care sfatul meu este: “incepe tratamentul!”. Inteleg, si ma confrunt adeseori cu asta la pacientii mei anxiosi, teama ta neformulata; macar cu boala esti obisnuit, ce te faci daca nu mai ai simptome? Anticiparea anxioasa a viitorului si “learned helplessness” fac parte din lista de provocari pentru fobic, si pentru obsesional.
Or tu ai deja cateva victorii, prima si cea mai importanta fiind ca ai fost vazut de un medic psihiatru; apoi ca ai o problema identificabila si rezolvabila in anul 2010; si nu in ultimul rand ca ai un domiciliu cu un calculator legat la internet, altfel zis esti conectat informational, si esti interesat informational, deci nu esti inca foarte depresiv.
Si-atunci iti spun ce i-am spus unei alte paciente de-ale mele care insista ca ea n-are probleme peste zi “daca n-ar fi problemele alea nenorocite de somn”. Somnul e varful piramidei. Tulburarea lui e in 8 cazuri din 10 o consecinta, nu o cauza, a problemelor de peste zi. In cazuri selecte, si bine motivat, incepi lucrul de reparatie de la somn, pentru ca ai nevoie de om sa fie bine dormit ca sa poata colabora cu tine la acele lucruri zilnice pe care vreti sa le abordati impreuna.
Fobiile simple, si/ sau complexe, se vindeca. Se vindeca prin tratament medicamentos, si mai ales prin terapie de desensitizare cognitiv-comportamentala. Cauta-ti un terapeut CBT acreditat, si spune-i de dificultatile tale, si cautati impreuna sa gasiti cele mai bune resurse pentru tine.
G.
Domnule dr,
Am citit articolul de ieri din Adevarul despre borderline si am descoperit manifestarile fiicei mele.Nu stiam ca au un nume,un diagnostic ca sa zic asa.Am mare nevoie de dvs.Sunt din provincie insa fata noastra sta in Bucuresti.Are 24 ani.Va rog sa-mi spuneti cum pot sa intru in legatura cu dvs.Chiar suntem niste parinti disperati.Va multumesc.
Stimata doamna,
Imi cer scuze pentru raspunsul meu intarziat. Din pacate pana dupa Paste sunt indisponibil. In luna aprilie, insa, ma puteti gasi la Centrul Medical Sapiens, in Bucuresti, tel. programari: 0724500020.
Cele bune,
GD
Domnule doctor Diaconu ,
Cu intarziere si cu scuzele ce reies din aceasta intarziere, va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra. Tratamentul pe care inca nu l-am inceput ( am sa-l incep imediat dupa PASTE)este intr-adevar unul medicamentos: serotax. Am amanat inceperea tratamentului din cauza faptului ca am fost nevoit sa particip la unele evenimente sociale care implicit aveau in continut consumul de alcool, lucru interzis in acest tratament! Nu este o scuza ci doar o explicatie.
Este posibil ca dupa ce am citit tablourile simptomatice ale unor boli deosebit de grave care includ transpiratiile nocturne, aceste transpiratii nocturne (de care sunt obsedat!) sa fi aparut in viata mea?
Cu sincere multumiri anticipate, Victor I.
Buna ziua,
caut cu disperare un ajutor caci de cateva luni incoace fetita mea de 5,11 ani are cosmaruri. Se trezeste nopatea si ma striga s-o iau la mine in pat, incearca sa adoarma dar imi spune intruna ca ii este frica sa adoarma din cauza ca va visa acelasi lucru urat. La inceput nu a vrut sa-mi spuna ce anume viseaza, pe urma incet incet am reusit sa “scot” de la ea visul acela urat: impuscaturi, eu, mama ei, intinsa pe jos desculta cu o pata mare in piept (probabil sange). Eu nu am avut in viata mea cosmaruri, habar nu am cum e, si mi se pare groaznic ca un copil de varsta ei sa aiba asemenea vis din ce in ce mai des in ultima vreme. Vreau s-o ajut cu orice pret. Ma puteti ajuta s-o ajut? Mutumiri anticipate.
Salut Mona,
Este foarte normal ca fata ta sa aiba cosmaruri. Motivele pot fi nenumarate, de la dieta/ ora ultimei mese/ cantitate de dulciuri, ciocolata, pana la structurarea zilei/ activitati/ televizor?, calculator?, participare la “discutiile celor mari”. Continutul visului e catarctic, altfel spus rezolva un conflict in mintea fetitei tale. Deci e bine ca e un vis violent, chiar daca pe ea o sperie, sau o preocupa. Ce nu e foarte bine e, intr-adevar, ca se intampla. Toti ne-am dori sa avem copii, iar ei sa viseze frumos, panoramic, cinematic, si asta sa le imbogateasca viata.
E o perioada in viata copilului tau, acum, unde exista conflict indiferent ce-ai face. A crescut, are o ambivalenta fata de separatia nou-descoperita de parinti, e intr-o lume unde ramane mereu tentatia de a fugi inapoi la mami, si de-a regresa la un stadiu de dezvoltare anterior. De principiu, daca are un cosmar, nu vine ea la tine in pat, ci ramane la ea in pat si mami petrece un pic de timp cu ea, alternativ cu tata. Freud ar fi vesel, ar zice ca fata ta vrea sa “impuste” imaginea mamei si ca a o ajuta prin aceasta dilema inseamna sa te prezinti ca o fiinta predictibila si capabila sa contentioneze emotiile copilului ei.
Daca ne-am vedea “in timp real” ar trebui sa avem o discutie mai amanuntita. Care e dinamica familiala? Ce s-a intamplat, daca s-a intamplat, cu ea acum cateva luni? Care e starea de sanatate a fetitei tale? Uneori infectiile intercurente sau chiar si anemia carentiala prin deficit de fier pot sa fie motiv suficient de alterare a calitatii somnului. Alteori sanatatea parintilor, daca nu e foarte bine echilibrata, declanseaza acest fenomen care, insist, este PUR fiziologic si gandit sa fie asa ca sa ajute copilul sa navigheze emotii intolerabile, neformate, ne-verbalizate inca la varsta lui si pe care, astfel, le conceptualizeaza intr-o naratiune oportunista. Se zice, si din nou stim asta de la Freud, ca toate personajele din vis sunt fotograme ale aceluiasi Self, ale aceluiasi personaj. Fata ta are, si e varsta la care toti copiii au, impulsiuni agresive si temeri de anihilare, dorinta de omnipotenta si spaima ca va fi pedepsita pentru asta. Incurajeaz-o sa isi cucereasca teritoriul din camera ei. Daca ii e teama, lasa-i o paturica sau un obiect vestimentar de-al tau in camera. Foloseste-te de tot ce inseamna “prieteni imaginari”, acum e momentul sa existe, si la asta sunt buni.
Daca lucrurile raman complicate, ne auzim si eventual ne si intalnim.
GD
În anul 2008 baiatul meu avea 8 ani.Într-o seara,la 10-15 minute după adormire a facut o criză generalizată,urmată în zilele următoare cu febră până la 40 grade.În primele 6 zile i s-a administrat antibiotic,seara o jumătate fenobarbital.i s-a facut punctie pentru a vedea daca este suspect de . nu era.a ramas cu o durere de cap în urma puncţiei.Am fost transferaţi la spitalul nr.9 parca,sectia infantilă.Doamna doctor nu i-a mai administrat fenobarbital pentru a vedea dacă mai repetă criza.nu a mai repetat-o.Pentru ceva timp s-a mers pe criză de epilepsie.Nu am vrut să credem asa ceva.După trei zile a revenit febra insoţită de erupţii cutanate.Ne-a transferat la spitalul Victor Babes ca fiind suspect de scarlatina.N-a fost scarlatină.După trei luni de stat prin spitale am revenit acasa facându-i în fiecare zi de luni(3)cate o injectie cu moldamin.Nu
i-am dat nici un alt medicament după aceea decat calciu,fier,vitamine.
Vreau sa înreb ce a fost aceea criză de ne-a speriat asa tare?S-a mai confruntat cineva cu asa ceva?
bună!
am si o problema.copilul meu are 2 ani si este foarte agitat in somn.ce trebuie sa fac?
Bun gasit tuturor,
Violeta, ar fi util daca ti-ai lua timp sa scrii mai multe despre agitatia copilului tau cand doarme. Mai mult, ar merita daca ai adauga detalii despre orarul lui de somn, regim alimentar, daca inca ii mai dai san, si-apoi despre ambientul lui de somn, regimul de munca al parintilor, si terminand cu activitatea de peste zi, structura zilei, dispozitia dominanta pe parcursul unei zile normale.
Maria,
Copilul tau a avut o criza convulsiva, cel mai probabil de cauza infectioasa. O criza convulsiva, indiferent de cauzele ei, se trateaza cu medicamente care se dau (si) in epilepsie. Asta nu inseamna ca baiatul tau are epilepsie. Din ce in povestesti i s-au facut investigatiile normale in astfel de situatii, poate ca nu vi s-a comunicat foarte bine asta. Pot sa iti spun ca da, astfel de lucruri se intampla si nu sunt deloc rare. Convulsiile febrile pana la 8 ani se intampla la un numar mic, dar consistent, de copii, si nu au neaparat importanta patologica daca sunt evenimente izolate. Nu e foarte clar daca la copilul mare astfel de evenimente “spun” despre o vulnerabilitate pentru mai tarziu in viata.
Sugestia mea este ca, la 6 luni si apoi la 1 an, sa faceti un efort si sa ii faceti baiatului vostru o electro-encefalograma (EEG) si sa il vada un neurolog de copii. Este cea mai cuminte cale.
Cele bune,
GD
buna ziua,
Am un baiat de 6 ani si se trezeste seara din somn plangam in jur de 1-2 noaptea. Cand il intreb daca stie ceva nu-si aminteste nimic. Dupa cel linistesc (cateva minute) doarme linistit pana dimineata. Cand doarme la pranz nu se trezeste peste noapte, doar cand nu doarme dupa-amiaza. Ce ma sfatuiti sa fac?
completari: nu consuma prea multe dulciuri, nu bea sucuri “rele”, in familie este f. multa armonie si este foarte iubit. Noaptea cand se trezeste “borboroseste” ceva dar nu inteleg ce spune.Cateodata tremura si da din picioare – se zbate.
multumesc
Buna, in speranta ca va raspunde cineva la mesajul meu am sa va rog sa ma ajutati cu o problema recenta.
am 24 de ani si am fost diagnosticat cu tulburare anxioasa reactiva, cauza initiala au fost drogurile printre care se numara hasis,marijuana si alte substante toxice. bineinteles leam lasat si acum fac un tratament cu benzodiazepine, in prima etapa am fost tratat cu alprozolam, si serlift, am facut tratamentul 5 luni si nu prea a avut si apoi miau schimbat tratamentul cu alte medicamete care erau mai putin adictive (acum urmez tratametul cu timonil,serlift).
Problema abia acum incepe , de ceva vreme am inceput sa am niste cosmaruri care nu se mai termina, pot sa spun ca incep cam la ora 4 AM si ce e mai inspaimantator e ca in vis sunt in patul meu,in camera si ma simt paralizat, incerc sa strig dar nu pot, si fiecare miscare care incerc sa o fac se dovedeste a fi cel mai mare efort….in aceste vise incerc sa ajung la mama care e in cealalta camera si se sfarseste trezanduma ca spunea ca strig(un strigat cu gura inchisa) in somn….
as aprecia daca ati gasi un termed medical pentru ce mi se intampla.
multumesc
Buna ziua,
Am dat din pura intamplare astazi pe internet peste unul si apoi mai multe articole/discutii despre “pavor nocturn” si am recunoscut in mod surprinzator, in proportie de 100%, situatiile prin care am trecut in urma cu 6-7 ani cu fetita mea, atunci in varsta de 6 ani.
Nu am stiut atunci cum sa explicam groaznicele episoade, care au aparut pe parcursul a aproximativ un an, si pe care le-am tratat … doar cu blandete si rabdare. Din fericire ele au disparut si nu au mai aparut niciodata. Ni le-am explicat ca fiind probabil datorate mutarii familie noastre la Bucuresti si a unui posibil “soc” resimtit inconstient de catre copil. Acum as vrea sa va intreb daca, avand in vedere ca din fericire “a trecut demult”, ar fi poate totusi indicat/necesar sa facem niste analize … am citit si eu ca s-ar face EEG, RMN … sau altceva?
Va multumesc!
Mihaela
Pai, si eu ca om matur am avut cosmaruri, ma trezeam leoarca si plangeam. Deci, nu numai copiilor li se intampla.
Buna ziua domnule doctor.
Mai este valabil teleonul indicat mai sus?
Va pot contacta?
Multumesc.