Checklist pentru grădiniţă

Hot:

Care va să zică, vă pregătiţi de grădiniţă.
Mai mult, tu, mămico. Prichindelul habar n-are ce urmează să-l lovească.
Ai cumpărat papucei de interior? De-ăia fără şireturi, capse, catarame?
Buuun. Sac de grădi ai? Da, ştiu că pe vremea noastră erau de-alea de pânză, pe care numele noastre erau cusute cu aţă roşie. Nu, nu trebuie musai de-ăla. E bun şi un rucsac oarecare, pe care să-l laşi în dulăpior, cu un rând complet de haine de schimb. Ar fi bun un trening. Pune-i şi şosete. Şi o pereche de chiloţei. Da, ştiu, al tău e mare, nu mai face în pantaloni, dar… lasă, să fie. Un tricou de schimb are? Aşaaa…
Să nu uiţi să scrii numele puiului pe etichetele tuturor pijamalelor, jachetelor, hainelor. Mai bine îl scrii tu, decât să-l mâzgălească îngrijitoarea, cu pixul direct pe ţesătură. Prosopel i-ai pus? Şi pe el trebuie să scrii.
Aşaaaa, ce-ţi mai trebuie… Să vedem.
Dacă mergeţi la particulară, e posibil să vă ceară lenjerie completă de pat. Există cearceafuri mici, cu elastic, foarte ieftine şi bune, ştii tu, alea gen prosop. 10 ron, la Carrefour. Dar îţi trebuie si o pernuţă burduf. Şi o pilotă. Şi ai nevoie de 2 lenjerii, ca să nu stai cu sufletul la gură că nu se usucă până luni.
E posibil să-ţi mai ceară un tub de pastă de dinţi şi o periuţă, pentru că în anumite grădiniţe, copiii sunt puşi să se spele pe dinţi înainte de somn.
Dacă mergeţi la stat, va trebui să plăteşti un fond al grupei, din care se cumpără acuarele, creioane colorate, hârtie glasată, lipici şi alte rechizite. De obicei cumpărăturile le face o singură mămică din comitetul de părinţi. Ea vine cu bonuri şi cu restul. În alte părţi, părinţii primesc o listă cu ce să cumpere. E mai bună prima variantă, să aibă toţi la fel, uşurează foarte tare viaţa educatoarelor. Unele dintre grădiniţele de stat cer şerveţele de masă şi hârtie igienică, la unele e posibil să ţi se ceară şi un sul de prosop de hârtie şi săpun de mâini.
Lui i-ai spus că va merge în curând la grădi?
I-ai explicat De ce merg copiii la grădiniţă?
Hai, Inima sus! O să doară la început, dar trece. Asigură-l că te întorci după el. Că nu-l părăseşti acolo, că diseară/la prânz va dormi în pătuţul de acasă şi că de-acum înainte asta e viaţa: mami la serviciu, copilul la grădi. Grădi e serviciul copilului. E semn că e destul de mare încât să i se dea voie să meargă la grădi. Pentru că nu oricine merge la grădi ci doar COPIII MARI. Faceţi împreună un tur de grădi. Arată-i clasa, prezintă-i-o pe Doamna. Povesteşte-i ce frumos o să fie, ce de minunăţii se întâmplă la grădi, unde până şi Moş Crăciun, în carne şi oase, va veni, în Decembrie, cu cadouri. Asigură-l că-l iubeşti şi că grădiniţa nu e o pedeapsă ci dimpotrivă, o aventură minunată fără de care nu se poate ajunge la şcoală… şi fără şcoală… Fă planuri pentru după-masă.
Vezi că o să plângă şi o să se agaţe de fusta ta şi o să îţi promită că va fi cuminte şi va mânca tot, numai să-l iei acasă. Da, o să-ţi rupă inima. Dar să nu cedezi! Ia-l în braţe, stai cu el dacă ţi se permite, în fiecare zi câte puţin, din ce în ce mai puţin. Da, or să ţi-l ia din braţe plângând în hohote, el o să dea din picioare şi de dincolo de uşă, tu o să vrei să fii wonderwoman şi să treci direct prin ziduri, să-l smulgi din mâinile celor ce încearcă  să-l liniştească, pentru că doar tu poţi să-l mângâi cu adevărat.
Dar hai, trage aer în piept, ai încredere în ce îţi spun veteranele, totul va fi bine, nici nu ştii când zboară timpul şi ajungi să păţeşti ca mine. Cum a fost la noi? Am scris, în Jurnalul de grădiniţă.
Cum e acum?
Ah, sunt zile şi zile. Zile în care se agaţă de mine şi mă ţine de mână şi mai vrea să-mi dea încă un pupic şi mă roagă musai să vin să o iau de la prânz. Şi zile în care are treabă şi o zbugheşte direct spre leagăne sau la locul ei de la masă, unde molfăie pâinea cu dulceaţă de care acasă nici nu se atinge. Şi-atunci, cu inima pe jumătate frântă, o chem înapoi să-mi dea şi mie un pupic. Sunt şi zile în care îmi dă jucăria ei, luată de acasă, jucărie cu care NU are voie să intre în grădi şi zice: ia, să-ţi aminteşti de mine. Să nu mă uiţi maaaamiiii, să nu mă uiiiiţi! Şi-apoi se suceşte pe călcâie şi pleacă.
Zâmbeşti puţin? Asta am vrut. Va fi bine.
Când te duci să-ţi iei puiul acasă, descoase-l. Obişnuieşte-l să-ţi spună tot, de mic. Ce aţi făcut astăzi? Ce ţi-a plăcut? Ce nu ţi-a plăcut? Ce-aţi mâncat? Ai desenat? Ce? Ia să văd! Vaaaai, ce frumos! Mi-l dai mie desenul ăsta? Pot să-l pun în ramă? Să vezi ce o să se bucure tati! Şi, doamna a fost drăguţă? Tu ai fost cuminte? Ahaaa. Ai primit şi bulină roşie?? Grozav, fii atent, o să facem o cutiuţă… hai să găsim o cutiuţă… în care o să punem toate bulinele roşii, semn că ai fost cuminte. Eeeei şi când se strâng 10 buline, sigur primeşti o răsplată. Te duc la… circ/maşinuţe/zoo. (atenţie, să nu cazi în capcana cu “îţi cumpăr”).
Bravo, puiule, ai văzut, ai mai crescut un pic. Mama te iubeşte!

Curaj, va fi bine!

Tags: checklist, gradinita

This entry was posted on Friday, September 4th, 2009 at 07:30 and is filed under News. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.