ARSU CRISTIAN
| Hot: |  |  | | | |
Am lăsat copilul la cursul de teatru şi am zbughit-o spre Carrefour. Sunt mândră de mine, am reuşit să nu pun în coş decât chestiile cu adevărat necesare. Ca de obicei, pentru răsfăţul săptămânal, am cumpărat lime şi avocado. Şi trecând printre rafturi, n-am putut să nu remarc o mulţime de fructe exotice şi alte minuni. N-am cumpărat nici fructe de cactus, nici baby bananas, nici fructul pasiunii, nici guave, nici liche… Deşi eram curioasă. Dar cum se mănâncă minunile astea? Mai bine să iau ceva autohton, mi-am zis. Şi-am găsit. Castane pentru copt, de doi lei cincizeci. Şi dovleac plăcintar, de vreo trei lei. Mai nimic, deci.
Ei, cu minunile astea am venit acasă, după ce l-am răpit şi pe Luca. Şi am pregătit, după cum urmează:
1. Castane la tava.
Se crapă castanele uşor cu un vârf de cuţit. Se pun în tavă cu o mână de sare din aceea mare şi se lasă la copt. Se vântură din când în când.
Alături de ele am pus
2. dovleacul.
Reţeta e pe cât de simplă, pe atât de delicioasă.
Aveti nevoie de două ajutoare de bucătar, echipate corespunzător.
Se spală bine dovleacul. Dacă aveţi dovleac plăcintar (azi am aflat şi eu că aşa se numeşte) e mai simplu de mânuit, dar reţeta merge cu orice fel de dovleac. Se curăţă dovleacul de seminţe. Nu le aruncaţi. Dacă vă displac prăjite pe lângă castane, cu sare, le puteţi da copiilor să le picteze şi să le lipească. La Iri la grădi au făcut un astfel de proiect şi s-au distrat copios pictând seminţe…
Dar să revenim la dovleac. Din acest moment aveti două soluţii. Fie îl lăsaţi jumătăţi şi-l umpleţi cu zahăr, îl înţepaţi cu cuţitul şi-l daţi la cuptor într-o tavă unsă cu ulei sau margarină.. Fie îl tăiaţi de la început în felii (dar nu foarte subţiri),apoi urmaţi reţeta clasică: se înţeapă din loc în loc şi se dă la cuptor. Înainte de a-l scoate, se presară zahăr şi scorţişoară şi se lasă încă 3-5 minute, să se caramelizeze.
Eu şi cei doi asistenţi ai mei am pus jumătăţile de dovleac pe hârtie de copt. Apoi, când am văzut că nu se înmoaie corespunzător, le-am scos şi le-am tăiat felii. Le-am scăldat în siropul de zahăr şi scorţişoară şi le-am pus la loc la căldurică. Dacă vă plac aromele mai sofisticate, puteţi pune şi coajă de lămâie.
Cum va mirosi în casă? Mmmm… a toamnă…
Căci sunt bune şi zilele ploioase la ceva. La umplut casa sufletului cu arome şi gusturi, la întors ochii dinspre ferestrele ude spre luminile cuptoarelor. La jocuri de-a corăbiile-lighean, de-a insulele-păturici, de-a întreaga lume văzută dintr-un balon ce se plimbă printre nori cu arome diferite…
I-am scos cu greu de sub biroul meu. S-au refugiat pe holul mic, cu o tonă de jucării. Se luptau cu un pui de baubau rău. Şi oricine intra în căsuţa lor, era transformat în ciocolată şi mâncat PE LOC. Apoi au început să se încrucişeze prin aer tot soiul de incantaţii, de la Hocus Pocus până la upsidupsi. Pe urmă a venit Măriuca…
Luca a fost smuls cu proteste pe la opt. Măriuca a ajuns acasă abia pe la nouă. A fost o zi atât de plină, încât acum, la aproape o oră de când s-a făcut linişte, nici nu-mi vine să dau drumul la televizor. Casa încă miroase frumos, deşi n-a mai rămas nimic din tot ce am pregătit, am trimis cu musafirii.
Dar să nu uit să vă spun cum s-au jucat copiii la cursul de teatru.
Azi s-au jucat de-a insula. Dacă ai pleca pe o insulă, ce ai lua cu tine? Şi fiecare copil spune, pe rând, ce ia cu el pe insulă, pe lângă ce a spus celălalt deja.
Alt joc. Jocul de-a tăcerea.Miza jocului? Să înveţi să taci. Puţini copii ştiu să-l joace.
E simplu. “Acum tăcem”. Cam 1 minut. Dacă aveţi şi o clepsidră, e cu atât mai interesant.
Jocul trei: construieşte-ţi din scaune o căsuţă. Invită-ţi prietenul în vizită.
Jocul patru: Bine aţi venit la cofetăria mea.
Iri a jucat acest joc şi în parc. Are ceşcuţe şi farfurii de plastic. Le-a aliniat şi a invitat copiii să cumpere prăjituri. De data asta, complicăm puţin jocul: spune ce conţine prăjitura imaginară pe care le-o serveşti clienţilor.
Nu-i aşa că sunt jocuri simple, pe care le ştiam? Dar câţi le-am jucat de curând cu copiii noştri?
