Mom’s business: Pentru sefele de pravalie*

Imi place sa fac “afaceri” cu mame. Imi plac boutique-urile lor online, micute, cochete, delicate ca si ele. Imi place grija lor de mama. Pentru puiul lor, pentru mine, cumparatorul, pentru puiul meu. Imi place enorm ca au ales sa lucreze langa puii lor, in timp ce acestia dorm sau se joaca pe langa ele. E si visul meu. Imi plac sotii lor atenti cu fetita mea si care ma intreaba de una, de alta despre ea. Si, mai ales, imi place ca aflu lucruri de la ele. Lucruri despre care nu stiam nici macar ca exista. Cum ar fi de exemplu ca exista o masina care face lapte: de soia, de migdale, de orez. Sau lucruri care ma transforma intr-o alta persoana, ma fac mai buna.

Anul trecut pe vremea asta cumparam primul sling de la Diana. Am povestit atunci cand s-a mai straduit Diana sa ne intalnim si nu am reusit. Din cauza asta Diana s-a simtit foarte vinovata si mi-a promis un sling cadou. Era prima data cand cineva, un vanzator, imi dadea ceva cadou doar pentru ca el credea ca il merit pentru deranjul meu.

Dupa cateva luni, ma hotarasc inainte cu 2 zile de a pleca din Bucuresti ca vreau un mei tai. Iarna, greu, eu obosita si tracasata de chinurile de a impinge un carucior pe zapada. Un mei tai mi se parea salvarea. Ma chinui vreo 2 ore pe site sa-mi aleg unul (caci toate erau frumoase), il aleg, o sun pe Diana ca eu il vreau urgent. Diana se straduieste, face pachetul, cheama curierul de urgenta cu rugamintea sa mi-l livreze sambata dimineata inainte de plecare. A reusit: mei tai-ul a venit la fix, am plecat cu el ud ca l-am si spalat inainte.

Inutil sa va spun ca Diana si-a facut o clienta pe viata: pot sa gasesc in alta parte mama slingului, tatal mei tai-ului si Zana ce-mi va face copilul sa nu mai planga niciodata ca eu nu cumpar de la altcineva. Pe strada, la coada, in parc cand ma intreaba cineva de unde mi-am cumparat slingul il scot, il arat, ii arat eticheta unde scrie numele site-ului doar-doar sa nu uite omul pana acasa de unde ii vine fericirea.

Acum vreo 2 luni am cumparat de la Mamica Bio o lotiune bio de protectie solara pentru Degetzica si un spray contra tantarilor. Alegere nefericita, dar inocenta, sprayul contra tantarilor ne-a provocat, mie si Degetzicii, o reactie alergica destul de importanta. I-am scris Biancai, ea i-a scris producatorului, acesta a raspuns, etc. Una peste alta, Bianca mi-a returnat banii rapid, fara comentarii sau contra-argumente. Ghiciti de la cine voi cumpara data viitoare gelul de dus sau pasta de dinti a Degetzicii? De la Mamica Bio, bineinteles!

Acum cateva saptamani am cunoscut-o pe Adelle. Pe Adelle o cheama de fapt Cristina, dar eu am crezut multa vreme ca o cheama Adela si asa imi place sa-i spun. Citindu-i site-ul si vizitindu-i magazinul eram impresionata de viata eco pe care o duce. Ma gandeam ca niciodata nu va sta de vorba cu mine, o “profanatoare”. M-am inselat: i-am scris un email, mi-a raspuns imediat si in ziua urmatoare ne-am si intalnit. Vesela, relaxata, zambitoare si cu o fetita ca o raza de soare. Adelle are cumva, un soi de umilinta care pe mine ma reduce la tacere si ma face sa-mi fie draga. E sigura de drumul ei, iti povesteste cate in luna si-n stele despre alternative sanatoase la scutecele de unica folosinta, la mancarea “de supermarket” sau la produsele de curatenie vazute prea mult, prea des si prea prost la tv, dar nu incearca sa te convinga cu orice pret. Ea iti spune, dar decizia iti apartine. 

Pe mine m-a cucerit si m-a castigat pentru totdeauna: pe langa faptul ca mi-a vandut niste scutece, ea a facut mai mult: m-a sunat sa ma intrebe cum suntem, daca imi plac, eu am sunat-o de nenumarate ori cu diverse intrebari, mi-a raspuns la intrebari desi era la mare, mi-a schimbat un scutec fara nici o ezitare si, ce mi-a placut cel mai mult, mi-a oferit un cadou. Sa nu credeti ca valoreaza o avere, dar faptul ca ea s-a bucurat sa ma bucure m-a miscat si m-a fidelizat pe viata.

Nu pot sa inchei fara sa scriu cateva cuvinte despre Rox. Rox nu are o pravalie, Rox are sfaturi. Sfaturi despre alaptare. Are calm, are relaxare. Toate nepretuite. Pentru mine, Rox a fost acolo, la momentul potrivit, exact atunci cand imi era mai rau si eram chinuita de zeci de ganduri si optiuni. Faptul ca alaptez de 11 luni (astazi!) i se datoreaza numai si numai lui Rox si Degetzicii. Nu voi avea niciodata suficiente ocazii si suficiente cuvinte pentru a-i multumi. Aceasta este unul dintre ele. Multumesc, Rox!

V-am spus ca imi este drag de mamele cu pravalii?

*Pe cartea de vizita a Cristinei scrie mamica&sef de pravalie. De la ea am imprumutat expresia.

**Acest articol este modul meu de a le multumi mamelor ce lucreaza acasa pentru noi, celelalte.