Big Dandelion is Watching You
Forumul de ZC Forumul de ZC
Quote: Fish are friends. Not Food.
 
*
Bine ai venit, Vizitator. Te rugam sa intri sau sa te inregistrezi. November 26, 2014, 02:40:12 PM


Login with username, password and session length


Mom's business


Pagini: [1]   Jos
  Trimite acest subiect  |  Print  
Autor Subiect: Cānd raiul īti picura din condei -Topic de excelenta  (Citit de 10226 ori)
papadie
Umbra unui neuron
Administrator
Trade Count: (0)
*****
Offline Offline

Sex: Fata
Postari: 605


« ..: January 09, 2009, 11:12:14 AM »

Max este un tata fenomenal si un scriitor nemaipomenit. Bun venit la bord, max. Pe puntea de sus avem un loc special pentru fumat, cu luneta si punct de tragere cu stafide in pescarusi. Scoate-ti pipa. Zi-ne o poveste:)

Merci, merci. stop. nu am gasit raft. stop. pun doua povesti aici. stop. iaca dara.

Paese mio che stai sulla collina...

Din gradina-mi imprejmuita de maslini si tufisuri de rozmarin, adulmec dimineata din tara dealurilor molcome si a chiparosilor ce insotesc colorand in umbra, plantati pre drumuri romane de mult uitate, conace din piatra grie si rosiatica, construite cu roca punica, rosa si aspra la atingere, ce soarbe caldura ca sa pastreze inlauntrul dansei, rece de asta data, miasma rasinei galbuie, au cu sclipiri rose a vinului de Montepulciano, da, din nou Toscana. Aproape acasa. Insotit de mirosuri si gusturi, ce apar cu fluturari de varcolaci, in locuri neasteptate, amintindu-mi de copilarie... Ce nume o sa descopar din nou oare? Altele? Cele pre care le stiam deja? De asta data stau chiar in centrul regiunii, intr-o raza de 100 de kilometri pun in sireagul amintirii ceva nume. Cortona, Trasimeno, Castel Rigione, Perugia, Assisi, Montepulciano, Pienza, Gimignano, Florenta... vacanta? Mai mult decat atata. Un festin al zeilor!

Hotaresc sa ajung acolo pre indelete, nu mai mult de cateva sute de kilometri pre zi, dupa umila-mi parere ii pacat sa te grabesti, vacantele se vor incepute linistite, precum o mangaiere prelunga pre o coapsa fierbinte, fara graba, catinel... cu pasiunea reintalnirii cu darul tarziu si de nepretuit al atingerii intime, supreme, in momentul cand esti pregatit intradevar sa pretuiesti, ce vezi, ce simti. Ce mai, cireasa din varful tortului. Fara graba adeca.


Colmar

Asadara, mai intai, Franta, tinutul Alsaciei, unde spre noapte, in Colmar, odata cu prima stea, o sa ma gandesc ca de fapt statuia libertatii americane in Evropa se nascu, au ma rog al de o gandi, aci se nascu. Lucru amuzant si datator de bune sperante, inspre Colmar mai spre dreapta, un imens camp cu flori multicolore, spre drum o galeata cu un cleste, si o pusculita cu o lista de preturi... hmmm, da, da, ii un supermarche, unde iti alcatuiesti buchetul dorit, in camp, il platesti si pleci cu frumusetea proaspata a florilor ce se voiesc daruite celor dragi. Asa-mi ramane Colmar in minte, un supermarche al florilor. Faina idee.


Como

Dimineata prucedem spre Gotthard, spaima celei mici, un tunel elvetian nesfarsit ce ne desparte de Italia, 17 kilometri in intuneric. Trece repede, dupa Chiasso ne indreptam spre prima intalnire cu Italia, o noapte in Como. Ajungem si supriza serii ii inghetata de lamaie, cumparata de la un galagios vanzator. Spre bucuria celei mici, merem intr-o piateta mica la margine de lac, sa ascultam... cicadele.

- Pap aste "cicrade" is greieri? - Ihi, greieri italieni! Patria serenadelor de seara, a inghetatei de lamaie, tara, ce-i fondatoarea rasu'plansului. A commediei del arte. Si sa sti draga mea printesa mica, ca de la cicade au invatat. Buona sera senorita, buona sera... It is time to say goodnight, maine ajungem in Toscana.


Livada

Livada ce ma'nconjoara imi ofera insolite si mici istorii... dis de dimineata, cand imi beu cafeul cu caimac is vizitat adeseori de o soparla curioasa, ma priveste ciudat, static. O privesc si eu, ii delicata, veche, se potriveste pietrei calde, o sa vina la intalnirea de dimineata, tot restul vacantei... Statornicia soparlei... Mai apoi ochii se spala urmarind in livada cu maslini, lumina filtrata de bolta vitei de vie, mai sunt in livada, kiwi si pere, lamai si piersici, mere si tomate urcate pre araci, dovleci si imense tufe de rozmarin, care catre seara miros angelic.

Intr-un colt de gradina descopar asezati cuminti [de cine oare?...] trei conuri de pin, trei iezi cucuieti...


Cortona... La vita č bella

Ma grabesc la intalnirea cu dansa, ma insoteste a mica la prima dansei intalnire... Ii povestesc putin despre citadele asezate in varf de deal si raspandite in toata Toscana, despre strazile inguste, despre portile din piatra prin care intri in fiece asezamant, despre razboaie, despre bogatia florentina, despre Luca da Cortona [Luca Signorelli] un pictor renascentist, un Escher avant la lettre, din cauza modului in care dadea perspectiva in picturile dumisale, a mica tace, priveste numai, atenta, zambitoare... ufff, fain! Ii place! Poate din cauza florilor?

Dintr-o data, intru-n colt de strada auzim acorduri de muzica clasica... cum de'am uitat oare?! In asta perioada ii Festival del Sole aici. In piata Signorelli [va aduceti aminte de filmul La vita č bella? in Cortona a fost filmat] festivalul va fi deschis de Sophia Loren in amintirea lui Carlo Ponti, nume din program, Nina Kotova, Isabel Bayrakdarian, Nino Surguladze, Francesco Demuro, Carlo Ponti junior, Filarmonica nationala rusa.

In pregatirea festivalului piatetele se transforma ad-hoc in scene deschise, nu facem altceva toata ziua dacat sa mirosim si ne deschidem ochii ascultand din Camille Saint-Saėns, Giuseppe Verdi, Gioacchino Rossini, Gaetano Donizetti, Georges Bizet, Giacomo Puccini, Antonķn Dvořįk, Modest Mussorgsky, jazz, poezie si teatru in Cortona, am aterizat in rai! [zambet]


Ricette tipiche toscane e cortonesi

Da, ne este foame, aerul bun, lipsa gazului de esapament, lipsa varcolelii cotidiene, vantul dintre livezi, rosiile de gradina usor crapate mirosind a soare, crastravetii crocanti sa-i manci in pumn frecandu-i de on bot de sare, gustul pur fara aditive, verdeturi crescute molcom in dogoarea de aici. Si mai apoi traditia mesei, a mesei adevarate, a pranzurilor indelungi, intr-un amestec de conversatie insotita jovial de muzichia numelor retetelor, de comedie bufa in bucatarie.

Bruschetta, Pici al ragł, Minestra di pane, Tagliatelle ai porcini, Pappa col Pomodoro, Minestra di fagioli, Pici alle briciole, Pappardelle al lepre, Trippa, Polpettone, Ciucio Arrosto, Coniglio porchetta, Collo ripieno, La carne di vitella, Bistecca Firentina, Pollo in gratella, Fegatelli di maiale, Cinghiale in salmģ, Cinghiale in umido, Burischio, Agioli all'uccelletto, Zucchine ripiene, Frittata di cipolle, Sformato di finocchi, Sedani Rifatti, Fiori di zucca ripieni, Uova con pomodoro, Pomodori ripieni, Patate e Cipolle Castagnaccio, Cantucci, Ciaccia con l'uva, Cenci o Stracci, Frittelle di riso, Ciaramiglia, Torta di mele, Strufoli...

Noi insa ne scaldam numai ochii in vitrinele si dughenele strazii... ... si mai apoi dejunam cuminti, felii de pepene proaspat, salata de rosii, capia, ceapa de gradina, busuioc si castraveciori, rupand dintr-un bot de parmigiano, gustul verii, gustul pamantului.


Montepulciano si Mona Lisa

Ajungem dis de dimineata printre fumuri, in viile din dealuri, o ceata serpuitoare acopera etrusca tarana cu umbre racoroase si vatuceli de zahar pre bat, ceata dulce, ca'n balciul copilariei. De abia intram in cetatuie si ne aflam deja in veacul de mijloc, pre ziduri... reclame'n piatra, si niste versuri: I’ mi trovai un dģ tutto soletto/in un bel prato per pigliar diletto./Non credo che nel mondo sia un prato dove sien l’ erbe de sģ vaghi odori.... nu cred ca'n lume'i vreun loc unde miasma ierbii ii asa de dulce... asa'i, in roua diminetii, pamantul ce inconjoara orasul, miroase angelic precum si numele poetului, Angelo Poliziano...

Ne urcam alene pre strazi inguste in cautarea Pietei Mari, ii o biserica acolo pre care voi sa o arat printesei mici, mai sunt si niste cladiri faine inprejur, cu povesti din piatra, asa cum imi plac mie. Vedeti voi, in povestile despre citadelele Toscanei, pietrele o sa vorbeasca in locul mieu... eu am sa privesc numai in pioasa tacere... gasesc biserica si pasim impreuna dalele batute de puzderia de pasi ai vremii, privim emblema mortii, amintirea ca suntem vremelnici, aprindem o lumanare, mai intotdeauna aprindem o lumare, pentru ai dragi, pentru amintiri.. A mica se uita o clipa la dansele, nu stiu la ce se gandeste, pana cand, spre seara, imi spune:

- Pap?!
- ...
- De ce's atatea biserici si morminte, in toata lumea asta mare? Tu nu ai sa mori niciodata... Nu!?
- Nu draga mea printesa mica, nu am sa mor niciodata...
- Ba da, si Roe a murit... (Roe fu un peste din acvariul dansei... acum ii ingropat intr-o cutie de chibrituri, sub o tufa de busuioc, la conac.. )
- Pap, cand o sa mori, o sa-ti construiesc o biserica de piatra... si cand ajung acasa, si lui Roe...
- Multumesc! - ii raspund, rasuflu usurat, a inteles povestea pietrei...

Pietrele vorbesc? Nu, de asculti atent, spun povesti... Seara, ne va gasi imbogatiti de povestile pietrelor, si de niste sticle cu vin, vin bun ros, Vino Nobile si de Brunello de Montalcino, in apropiere auzim din nou printre perdele albe adiate de vantul de vara, o arie de opera, Cantiere Internazionale d’Arte ii in Montepulciano si repetitiile is in toi. Ne asezam pre trotuar si ascultam... in fata mai am doua imagini ce -mi flutura peste ochi, in gand... un vitraliu si o Mona Liza perfida [zambet] oare ce lectie si ce legatura au? Nu stiu, nu voi a stie. Beu un pahar de vin in lumina dealurilor in umbre lungi, ii rubiniu vinul, precum sangele...


Assisi si templul Minervei

Apare dintr-o data, la capatul unui serpuitor drum, putin amenintator, inalt, de piatra, ii doar o iluzie, ca multe dintre inselaciunile cremenei si a zidurilor ce par reci... dar care uneori pot adaposti caldura, bunatate. Ne oprim in Porta Nova, privelistea in dimineata de vara ii rara, aproape suava.

Biserici, manastiri, dughene ce adapostesc miriade de halebarde, armuri, sabii, icoane, matanii, cruci din lemn de maslin legate'n piele, ilustrate, poezii, sfantul Francesco, in mic, in mare, pre afise, bijuterii, din piatra, din sticla, din cristal, din roca pretioasa, lipit pre etichte cu vin, vandut drept paine, drept bezea, in aur si argint, pe euro, pe dolari, pre yeni... Im vine'n minte cum altfel... povestea doctorului Axel Martin Fredrik Munthe in San Michele, si sfantul Francesco era acolo, umilul cersetor ocrotitor al pasarilor, al animalelor mici si mari... cum trebuie ca rade acum pre unde o fi... sau o fi manios blajinul sfant? Nu vom sti niciodata. Doar piatra vorbeste...

Iesind din basilica sfatului Francesco, suntem aproape orbiti de soarele asezat pe cerul albastru vazut si in frescele lui Giotto din biserica, amintind de un alt albastru... reusim sa ne dregem vocile si sa nu mai vobim in soapta, sau sa pasim sfiosi. Fara sa vrea, a mica ii facu sfantului un dar pre masura... Isi descalta slapii, prea zgomotosi, si umbla desculta in cripta, pe langa altar, precum franciscanii de odinioara...

Pre strazi micute, ne indreptam spre o biserica din centrul orasului, una care'i favorita mea, un alt loc magic... aflat in Piazza del Comune, acum se cheama biserica sfintei Maria, pe vremuri de demult se chema templul Minervei, vreau ca a mica sa stie cum se fura istoria.

In apropiere mai stiu un locus public ce ascunde o mica taina, intr-o galerie sunt niste picturi grotesti copiate de maestrii timpului din Pompei, poate chiar de pe zidurile bordelului, ciudate, adapostite decadent in casa vreunui negutator florentin, saturat de imnuri si sfintenie... si sperand la reinvierea timpurilor in care Minerva veghea inca asupra orasului, iar la fiecare usa atarnau falusuri purtatoare de noroc, da, da, pana si atunci in ale vremi, pana si'n Assisi...


Ie romaneasca

Semnificatia camesii de borangic, transparenta voalului, acoperirea nudului cu tesatura transparenta care, privita in lumina, te lasa sa intrezaresti conturul unui san, al unui sold, pulpa cabrata, fesa gogonata. Ascunzand precum frunza Evei totul si nimic. Ce'i oare sub frunza?

La Tonitza la batranul meu fost liceu, ora de sculptura, dupa munca din atelier, unde framantam boturi de lut si le potriveam in mici proiecte, la sfarsit, au cand mergeam sa fumam, acopeream cu o carpa uda lucrarea, sa nu se usuce, de multe ori, ma intorceam in atelier mai devreme, mirosea a namol si ipsos cald, a culori prafuite si priveam minute'n sir lucrarile acoperite de voaluri ude, intrezaream contururi acoperite de ii, imaginandu'mi minunea de sub dansele intr'o tacere perfecta, aproape de tacerea de dinaintea furtunii creatoare, un fel de pre-drag al mintii, faine momente. Mai ca era sa scriu mai frumoase decat actul amorului in sine. Asteptarea, privitul, atingerea, clipa in care voalul, camesa, cade si aluneca de pe pielea de lut calda anticipand atingerea mainii. Atingerea mintii.

Vineri seara, mai nou, a mica are voie sa sada mai mult, adeca am mai schimbat din ritualul obisnuit, baie, cetit si culcare. Acuma ca'i mai maricica, dupa baie, vinerea are voie sa'si puna pijamaua si sa vina in taina salonului de seara, care seara, se transforma in domeniul umbrelor colorate pasnic cu lumini stinse si sclipici de lumanari, in fiecare zi, sarbatoare molcoma. Ieri seara a coborat din iatacu'i imbracata in pijama si pentru ca'i un eveniment, a sta peste ora de culcare, cocheta, isi puse un pieptene special care'i ridica pletele in varful crestetului si peste pantaloul pijamalei, voalul transparent al rochiei de la ora de balet, transparent, un voal al Salomeei inainte de vreme, sub care intrezaresti ce a fi sa fie mai tarziu, si ratustele roze imprimate pe tesatura pijamalei. Danseaza in umbre, mica umbra acoperita de un voal, de o ie romaneasca...






Inregistrat
mamica_de_sebastian
Trade Count: (0)
Membru
**
Offline Offline

Sex: Fata
Vārsta: 39
Postari: 89



WWW
« Raspunde #1 ..: January 09, 2009, 11:17:28 AM »

Waw,chiar ca ai talent,m-a trecut frigurile cind am citit.Parca eram atunci si acolo.As vrea sa frunzaresc o carte dinasta.Sa sta la foc si sa o citesc..
Inregistrat
Max
Trade Count: (0)
In trecere
*
Offline Offline

Postari: 11


« Raspunde #2 ..: January 09, 2009, 03:55:31 PM »

Predigtstuhl

Gata, ma intorsei si spre rusinea'mi nu dadui nici un semn de viata. Las'ca nici nu puteam sa merg la Munchen de atata zapada. De internet nici nu mai vorobesc, era in hotel o masinarie da' mai mult impopotona peisaju' cu prezenta'i zaluda de baragladina moderna dar tacuta, un fel de afis mut, surd and talamb care striga: iaca sunt dara nu fac nika. Sa revin dara la poveste. Am lojat la otel Predigtstuhl, care inseamna crez, scaunul predicantului si ii numele unui munte din imprejurimi. Apartamentosu'i fain, mare, lemnos, detaliu: Camera de baie ii o cabina compacta turnata intr'un plastic de o culoare alburioasć, albeata ca spuma de albus de ou lucioasa. Un fel de cabina spatiala cu dus/closet/oglinda/sertare/agatatoare/chiuveta/ asa cum mai vezi prin caravanele americane ale anilor '60, se potriveste cu restul lemnariei ca nuca'n parete. Printesa mica o boteaza rapid: - La Racheta -

Avem si o chicineta miniscula, are si perdea, probabil ca sa nu'ti deranjeze privirea seara, a mica zice ca nu. - Pap asta'i cortina de teatru, iti dau un concert. Demonstreaza cum se deschide si inchide cortina teatrului de vreo suta de ori pana ameteste si eu cu dansa si draperia cu noi cu tot cand cade cu suportul pe oale, caratiti, ceanice, ulcele si cesti de cafea cu un zgomot asurzitor. - Asta da concert rock pap! Yeah!

Apoi fuge in La Racheta incuind usa de doua ori si lasandu'ma sa explic lui Herr Gunter de la receptie ca nu exploda nimica, nu's raniti iar apartamentu'i intreg. Insista politicos. - Da Herr Gunter si zidul.

~ Nume de restaurante, cafenele si cofetarii ~

Pfeffermuehle mit Ofenstueberl
Cafe Edenhofer am Kurpark
Wirtshaus zum Kirchawirt
Cafe am Kirchplatz Zum Schiffskoch
Sonnenhuegel Weinstadl
Heuriger Zum Hirschenstein
Barwurzkeller Bierkeller mit Weinstube
Tanzbar Zum Gipfel

~ Bucate ~

Gutbuergerliche Kueche, branze si casuri picante, sunci afumate, ceapa prajita, sosuri rose grase, Bayerischen Schweinebraten, carnati de toate soiurile si culorile, minusculi, mici, uriasi, picanti, pane faina cu chimen - o minunatie, covrigi cu zgrumuturi de sare, muraturi, snitele cat o copaie, pastravi proaspeti, bere, bere, bere, tuici din ierburi si tufe de jnepeni, sau fructe de padure, tari, parfumate, limpezi, torte si toarte de ciucalata, Erdbeercreme si frisca, miere de albine de la prisaca din padure, inghiti toata limpezimea minunii de aer bavarez, rece, curat, bun la suflet cu cei buni, taiat parca din lemul atos de brad rasinos care miroase a fericire.
Inregistrat
Max
Trade Count: (0)
In trecere
*
Offline Offline

Postari: 11


« Raspunde #3 ..: January 09, 2009, 04:02:43 PM »

La stanga unde'i inima

O intamplare ma facu' sa merg cateva zile in urbea'mi, de fapt era mai mult o dorinta, mica, micuta, asa cum is dorintele neimplinite. Din asta cauza am stat mai mult in tara, vagabondand fara griji au scop, de unul singur, cateva zile in orasul in care ma nascui, asa, dintr-o data.

~Bucuresti~

Zbor greu, cu turbulente si intarziere, mai apoi pre aiureaport, prieteni ce ma asteapta, imi rezolv rapid ceva probleme, si ma anunta: iti rezervaram la Brasov o camera in pensiunea lui Tepes, in centru, acuma merem, te ducem noi. Se hlizesc. Otopenii is functionali, dara asta o stiti cu totii, de la aeroplan pana la masina am facut exact 10 minute, aproximativ, inclusiv granita, sapca cu ochi imi zambeste blajin: mergeti, mergeti...

~Autostrada~

Limita de viteza din localitatile din apropierea Bucurestiului ne facura sa mergem mai incet, nuuuuu, am inteles gresit, ma lasara sa ma acomodez otara, viteze maxime, mai apoi: depasit in ultimul moment, viteze si zgaltaituri ametitoare, dupa Ploiesti suntem opriti, imi spun he, he, geaba, mici discutii inabusite in spatele masinii cu oamenii ordinii, mai apoi, in masina, zambete machiavelice, continuam in acelasi ritm, infernal, Posada, Sinaia, Predeal, Cotul Donului (unde acum mult timp mergeam la o br rc ) Sacele, Brasov, am timp numai sa vaz pre fereastra masinii, verdele muntilor. O panglica nesfarsita verde, albastra, cenusie, galbena.

~Casa Tepes~

O camera imensa, curatica, un pat poate pre masura dansului Vlad, desi's 1,85 patul ar putea adaposti un regiment de 10, fain, balcon ce arata scoala de muzica si filarmonica, si din baie. Asez temator un prosop pre fereastra dusului (zambet) un mic frigider, un televeu, ii o caldura insuportabila, in jur de 28, 29 de grade celsius, si afara. O fatuca imi spune: micul dejun ii de la 8 la 11 dimineata domnule Max, bine ati venit! Bine te-am gasit! Bine te-am gasit Brasov!

~Prima zi~

Un prieten drag si pretios imi spune: Daca tot ai timp, de ce nu'ti revezi copilaria!? Asa am sa fac, ii promit, noaptea tarziu, respir in balcon neputand dormii, mirosul si zgomotul orasului, atata de cunoscut, atata de strain. Tanguirea unei ambulante imi spulbera gandurile, unde sunt oare? Acasa au acasa?

Pruced spre dimineata, cu ganduri sumbre, voind sa revaz unica cladire ce o evitai in mai toate peregrinarile mele in oras in ani de zile. De asta data, nu. Am ajuns si am deschis, de data asta eu, usa. Podele cu lespezi sclipitoare din ciment lucios, sarace banci si scaune, coridoare lungi, usi vopsite'n cacaniu'nchis, cu vopsea grea, aceleasi becuri atarnate'n cabluri. Mai nou is niste prospecte, atarnate halan'dala pre pareti, colorate. Curios, senzatia pe care o am acum ii alta, ma asez pre o banca si simt cum imi cresc radacini in trecut, in inima, frica de atunci a disparut dintr'o data. Si visele rele. Pana la urma am castigat. Si nu, nu'i liceul. Ii mai degraba un cimitir.

~Strada~

Pe lunga strada ce da spre piata is asezate, dupa tipic occidental, terase cu adiacentele umbrele cu reclame, is si musterii ocazionali, si porumbei. Incerc sa recunosc niste cladiri, is cunoscute si nu prea, inteleg de ce, acum, ferestrele de atunci, se hlizesc prin termopane mari, mult prea evidente, precum niste proteze silicoane de tīte prea mari pentru trupuri prea vechi. Grotesc. Tineri cu gel pre capatana injura vorbind pre mobil, prea tare, prea birjareste, am o usoara senzatie de ireal. Injur si eu, in gandu-mi. Fara motiv.

~Libraria~

De fapt nu'i librarie in amintirea'mi era un anticariat, acum ii juma' juma', carti sclipitoare de autori straini de un non-sens si o harababura cum nu am mai vazut, reviste, trupuri, ochelari si A4 in vraf. Intr'un colt ceva carti vechi, Eliade, Creanga, Eminescu, Sartre, un abecedar vechi si un DEX nou nout gras, stralucitor, RON 265, cine naiba il cumpara?

~Piata~

Aceiasi, frumoasa, udata, cu miros de busuioc si sudoare, samanta si culoare, apa pre asfaltul cald, baticuri, convorbiri, pensionari, pierde-vara, eu, turisti, cirese, castraveciori si rosii de gradina, pastai de fasole galbena. Fericiri mici in ceas de seara. Linguri de lemn si tiganci cu rochii colorate, viata de viata, realul departe de televizor, de buletinul de stiri, de sinuciderea tanarului indragostit de profesoara, departe de Basescu, departe de mine, departe de suflet, departe de tara mea ce nu mai este, departe... departe, acolo la stanga, unde'i inima...
Inregistrat
Max
Trade Count: (0)
In trecere
*
Offline Offline

Postari: 11


« Raspunde #4 ..: January 09, 2009, 04:07:36 PM »

Doamne! Faina'i muratura!

Imi scropsesc intre masele castravetii murati.
Varza alba o stropesc cu boia si oloi.
Conopida o adulmec si o strusnesc pre o cale buna.
Prind usturoiul din saramura si'l adulmec in suflet,
poate prin Craciunul si iarna din Brasov
au din Ardeal, pe buzele'mi.
Leusteanul se incolaceste in jurul telinei de amazon,
printre boabe de piper si ienibahar.
Si'mi caz samabureii gelatiosi ai gogosarilor pre barbie.
Sanilor gogosarilor rosi, uleiosi, le dau o limba.
Mai apoi satisfacut,
sterg amintirea iernii cu'n servet alb,
proaspat si declar:

Doamne! Faina'i muratura!


Inregistrat
Victoria
Trade Count: (0)
In trecere
*
Offline Offline

Postari: 4


« Raspunde #5 ..: January 19, 2009, 07:09:39 PM »

Superb! Mai vreau....

V( made also in BV Yes)
Inregistrat
Max
Trade Count: (0)
In trecere
*
Offline Offline

Postari: 11


« Raspunde #6 ..: January 20, 2009, 12:50:57 AM »

Ok, and merci, iaca despre o zi de nastere, reportaj in viteza.

In clipa in care te apuci sa faci curatenie dupa vreo agapa, afli
daca fu reusita au ba. Cu aspiratoru'n mana regasesti momente si
crampeie de vorbe si discutii pe peste tot. Pe canapea, sub masa,
plutind in paharele pe jumatate pline, uitate pe vreun scaun au
aruncate cu dispret in vreo scrumiera plina cu cenusa si mucuri. De
obicei anunt frumos si cu mult timp inainte ca'i ceai dansant la
conac, vineri au sambata, in nici un caz in mijlocul saptamanii. In
ast an tacui malc, cumparai ceva mizilicuri, ceva vin, luai liber de
la slujba pentru orice eventualitate si.. mucles.

--

Lang zal hij leven, lang zal hij leven, lang zal hij leven in de
gloria, in de glooooooriiiiiiaaa, in de glooooooriiiiiiiiia aaaa..
Hip! Hip! Hoeraaa! Corul de voci ma trezeste dimineata si sunt
pupacit. Mai apoi is incoronat. Ii un obicei aici, mai ales pen ai
mici, sa fii incoronat de ziua ta cu o coroana de carton colorat.
Frumos obicei. Am o mica discutiune cu printesa mica care nu pricepe
de ce daca'i regina, nu pot eu sa fiu regin, ci rege in limba rī.
Raman deci, regin, ca suna mai frumos.

Spre amiaza, telefoane, sonerii si alti clopotei. Orele 17:00. Is
deja patru amici in sufrageria conacului, in gradina is ceva neveste,
neveste in spe si plozi, ii soare, cald, placut. Tīīīīr! - Ce,
credeai ca scapi? Ce daca'i joi, aducem ciorba. Inca doi. Vecinul,
de peste gard: Eu aduc bere rece. Un baietel, coleg al printesei mici,
intra incruntat, imi intinde mana si ma anunta ca ai dumisale parinti
vin ceva mai tarziu, fuge in gradina. Mizilicurile is terminate. Ma
reped spre masina. Printesa mare ma anunta ca pivnitele'mi is cam
golase si sa nu uit limonada pen plozi. In autou mai aud cum cineva
striga: Si carbuni pen gratar si.. ambalez puternic sa nu mai auz
nika si dispar in scartait de pneuri precum Bond, James Bond, cand ii
urmarit de tatari. Ma intorc incarcat ca un asin dar bucuros, phiii,
ia te uita ce de prieteni am. Conacu'i plin. O duduita ma intreba:
- Stiti unde'i amfitrionul? Voi sa'l felicit. La anu' trimit totusi
invitatii.

--

Azi dimineata printesa mica ma anunta conspirativ:

- Pap! Cineva sforaie'n camara! O fi vreun urs?
- Nuuu, ii raspund cinic, īi ambasadorul Romaniei la Haga! A ramas
de aseara!

Oricum ma duc sa vaz. Precaut imi iau si flinta. Nu spun pentru cine.
Poooc!

Reginu' Max ot Tarile de Jos
Inregistrat
Max
Trade Count: (0)
In trecere
*
Offline Offline

Postari: 11


« Raspunde #7 ..: January 20, 2009, 12:58:33 AM »

Hikikomori, singuratatea, soledad

Va este desigur cunoscut fenomenul modernei Japonii, adolescenti,
tineri, care se impotrivesc presiunii, sistemului si devin heremiti
moderni. Se inchid in camera proprie si personala, acompaniati de
televizor, jocuri, carti au reviste, nu mai vorbesc, comunica prin
scris cu parintii. Unii reusesc sa iasa din sihastrie dupa 3 au 4
ani. Unii nu. Vazui de curand un documentar despre dansii.

Fuseram la o sindrofie sambata, cu regine, printese, regi si printi.
Ii vremea anului cand ne socializam cu amici mai vechi si mai noi,
incercand se reinnodam funia acolo unde se rupse cu cateva luni in
urma, schimbam retete, ne miram de lungimea, frumusetea si istetimea
progeniturilor, scurtam pre sub sprancene noile achizitii ale regilor
si reginelor, comparam si facem socoteli, barfim, aruncam cu vin pe
covorul gazdei, iar plozii au grija de plante si mobile. Toarna
limonada in ghiveciuri si lipesc bumboane de ciucalata pre divanuri
si fotelii. Unde's doamne galosii lu Goe? Ehh cum unde? Peste tot.
Prost crescuti plozii astia si liberi, manca-i-ar tata de draguti.
Tarziu in noapte prucedem spre conac. Printesa mica nu vrea sa
doarma. Nu si nu. Ii obosita dar decisa sa nu ne faca pre plac. Avem
o mica discutie. Ma rog, monolog. Decid autoritar si cu o voce groasa
care nu admite nici un fel de replica:

- Ora'i tarzie. Meri la culcare. Acum.
- Bineee, pap & mam. Noapte buna. Apoi ne pedepseste si adauga:
- Maine stau la mine'n camera toata ziua. Sa nu ma deranjati.


Dimineata, a mare ramane in iatac. Eu cobor sa pun cafeaua si sa
mananc un ou prajit, pe care pun piper, ketchup si sos
worcestershire, ca nu ma vede nime ca sa strambe din nas la
combinatiune si astept sa auz lipaiturile printesei mici. Cetesc
ziarul, ora 8:30, nika, se auz insa ceva fosnaieli din camera dansei.
Ora 9 si un pic. Vine repede in bucatarie ia un pachetel de suc de
portocale, ceva fulgi de ovaz si trei creioane, mormaie "bneatapap"
si retur en iatac. Inchide usa. Ora 10:00, a mare coboara si ma
intreaba unde'i pm. Dau raportul, tacem, apoi ne uitam unul la altul
si decidem sa asteptam. Intru'n tarziu imi vine'n minte termenul
acela hikikomoresc, il destainuiesc en public. Oare? Nu'i cam devreme
rebeliunea, furam prea severi? Printesa mare cade pe ganduri si
suspina: - Ma duc sa vaz. Nu are timp. Printesa mica coboara pe
scari si ne da un desen fain, colorat frumos cu o casa si trei
gradinari, are si soare. Ne intreaba daca ne place si ne saruta pe
rand. Uffff am scapat si de asta data.

Max


PS: Poetry and music often celebrate the nobility of solitude.

Inregistrat
Witch
there is no such thing as a "good witch"
Administrator
Trade Count: (+1)
*
Offline Offline

Sex: Fata
Vārsta: 38
Postari: 238


I believe in angels


WWW
« Raspunde #8 ..: January 20, 2009, 09:20:18 AM »

Pentru insigne va incolonati in stanga.
Inregistrat
papadie
Umbra unui neuron
Administrator
Trade Count: (0)
*****
Offline Offline

Sex: Fata
Postari: 605


« Raspunde #9 ..: March 19, 2009, 02:40:05 PM »

Irina Adamescu are un blog si un dictionar despre tehnicile de folosire a copilului mic si a gadgeturilor care, de obicei, il  insotesc. Ea a acceptat de curand sa se alature Mafiei mamicilor si debuteaza cu cateva sfaturi despre cum trebuie sa fie si sa se poarte o mama casnica.

Arta bunelor maniere pentru mamele casnice

 Mama casnica trebuie sa arate intotdeauna ca e fericita sa stea acasa cu copiii ei, care sunt cei mai minunati din lume!  Nu ar avea niciun sens sa se planga de ceva, intrucat, spre deosebire de semenele ei angajate, nu are sefi isterici, nici colegi nesuferiti, nici termene de respectat. In plus, ea insasi a ales sa stea cu copiii acasa, deci ce motive de nemultumire ar mai putea avea?

In conversatia cu o non-mama, trebuie sa fie foarte atenta la subiectele abordate si, mai ales, sa evite sa vorbeasca prea mult despre copiii ei. Mentionarea acestora este acceptata, dar cu masura si numai in contextul unor anecdote simpatice. In rest, mama casnica trebuie sa fie capabila sa isi intretina interlocutoarea pe teme de politica interna si internationala, moda, microeconomie, muzica, design, cinematografie etc., pentru a demonstra ca si-a mentinut nivelul intelectual din perioada pre-materna;

O mama casnica nu trebuie sa conteste niciodata adevaruri general valabile, cum ar fi acela ca banii, realizarile profesionale si statutul social sunt mai importante decat copiii, statul acasa cu copiii si orice probleme direct sau indirect legate de statul acasa cu copiii;

O importanta exagerata acordata problemelor gospodaresti (gatitul zilnic pentru 3-4 persoane, nesfarsitele mormane de rufe de spalat si calcat, stersul si frecatul podelelor, alergatul dupa copii) nu este de bun augur. In general, este de la sine inteles ca o mama, mai ales una care sta acasa, isi pastreaza gospodaria luna, calca si apreteaza impecabil si gateste mese delicioase pentru sotul si copiii ei, in timp ce acestia din urma se joaca linistiti in camera lor. Vehicularea in exces a unor asemenea imagini idilice este insuportabila, mai ales in aceste vremuri de criza;

Mama casnica trebuie sa fie la curent cu cele mai recente barfe, sa stie cine cu cine s-a mai cuplat, cine si-a schimbat job-ul, cine s-a vopsit roz bombon, cine si-a reamenajat camara si baia de serviciu. Chiar daca in realitate nu i-a mai vazut pe respectivii inca dinainte sa ramana insarcinata, e datoare macar sa dea impresia ca face parte in continuare din angrenajul social, ca stie tot ce trebuie sa stie si, mai ales, ca ii pasa;

Mama casnica trebuie sa pastreze o infatisare cat mai ingrijita, sa fie proaspat tunsa, vopsita si coafata, sa aiba unghiile perfect lacuite, sa fie corect parfumata si machiata, chiar ceva mai mult decat inainte, pentru ca acum sta acasa si are timp. Pe vremea cand pierdea zilnic doua ore in trafic si o prindea noaptea la birou mai putea gasi scuze ca sa apara nemachiata, cu cearcane si cu unghiile roase. Acum, asa ceva e inadmisibil;

Imbracamintea mamei casnice trebuie sa fie curata, calcata si sub nicio forma nu trebuie sa dea impresia ca e comoda (acest lucru putand fi interpretat ca un semn de delasare si pierdere a respectului pentru propria persoana). Bineinteles, hainele si accesoriile trebuie sa fie la moda, pentru ca mama casnica, spre deosebire de semenele ei angajate, are timp oricand sa dea o raita prin magazine;

In garderoba mamei casnice, incaltamintea cu toc trebuie sa ramana la loc de cinste. Mama casnica are datoria morala sa poarte tocuri in orice imprejurare in care ar putea fi vazuta de cineva cunoscut. In caz contrar, ar putea da impresia ca a lasat maternitatea sa-i afecteze stilul de viata, ca noua ei situatie o cam depaseste sau poate chiar, Doamne fereste, ca nu se simte bine in rolul ei de mama!

Atunci cand este intrebata ce mai face, mama casnica trebuie sa se abtina neaparat de la a sugera ca ingrijirea copiilor este unica ei preocupare. O asemenea afirmatie n-ar face decat sa plictiseasca! Mama casnica trebuie sa aiba pregatit un repertoriu de activitati interesante, serioase, pe care sa le enumere cu un aer usor afectat (foarte potrivit este tonul cu care se prezinta de obicei rapoartele de sfarsit de an in fata superiorilor ierarhici). Atentie, unele activitati sunt percepute ca fiind frivole si mentionarea lor nu face decat sa inrautateasca lucrurile! Crosetatul, coptul prajiturilor, reconditionarea hainelor copiilor, blogging-ul NU trebuie amintite sub nicio forma! Mai indicate sunt negocierea de contracte prin telefon, acordarea de consultanta in afaceri, scrierea de carti si articole (in domenii fara legatura cu cresterea copiilor, desigur), infiintarea de fundatii caritabile, studiul pentru licenta, masterat sau doctorat;

Desi trebuie sa arate ca este la curent cu tot ce se intampla in lume, mama casnica este sfatuita sa isi reprime, pe cat posibil, tendinta naturala de a-si epata prietenii si cunostintele cu impresii despre ultimele carti citite si filme vazute; sa nu uite ca acestia nu au atata timp la dispozitie si risca sa-i faca sa se simta prost! Din acelasi motiv, nu e o idee prea buna ca mama casnica sa ceara sa i se recomande carti sau filme bune. O asemenea solicitare nu merita decat un singur raspuns: sa i se sugereze ca deja are prea mult timp la dispozitie si ar cam fi vremea sa se intoarca la servici!

 

Inregistrat
Adela Onete
Trade Count: (0)
In trecere
*
Offline Offline

Postari: 1


« Raspunde #10 ..: March 15, 2010, 03:37:08 PM »

Am dat-o in dar, copilului meu

Am legat primăvara la ochi,
ca īntr-un joc
de-a baba-oarba.
M-am apropiat, īncetişor
şi i-am spus
cāt e de frumoasă.
Ea a zāmbit
ca o femeie cochetă
şi mi-a nins petale īn suflet.
Mi-a prins fluturi īn păr
şi mi-a māngāiat obrazul
cu adieri blānde.
M-a luat de mānă, delicat
şi m-a plimbat prin crānguri.
Aşa, legată la ochi, cum era,
īnsufleţea fiecare colţişor
şi rādea…
Rādea mult şi voios.
Iar eu eram fericită,
ca atunci cānd mi-am născut băiatul.
Şi, de fericire, am luat primăvara
şi am dat-o īn dar,
copilului meu.

Am dat-o īn dar copilului meu dar amāndoi vrem să va dăruim şi vouă - mămici, tătici, copii - o bucăţică de primăvară. Smile


Şi pentru copilaşi, o altă poezie, cu drag:

Azi, in curte, la bunica
- Poezie pentru Victor şi pentru alţi copii -

Azi, in curte, la bunica…
-Să vă spun ce s-a-ntamplat:
Grivei alerga pisica
Şi, ţup, īn faţă-le un brotac!

Hop şi, dintr-odată,
Totul s-a schimbat:
Şi Grivei şi Covată
Īl alergau pe brotac.

Mai īncolo, la un pas,
Un răţoi şi-un piţigoi
Se certau de-un sfert de ceas,
Pe nişte mămăligă, un guguloi.

Mac, mac, mac, ţipa răţoiul,
Trăgānd prada către el.
Cip-cirip şi piţigoiul
Ce nu renunţa defel.

Īntr-un alt colţ,
Moţăia o gainuşă.
Era pestriţă şi cu “şorţ”.
Lāngă ea, o purceluşă.

Şi cinci purcei īn jurul ei,
S-au intins cu toţi la soare,
Dolofani şi mititei,
Cu dungi negre pe spinare.

Mai īncolo, lāng-un ţarc,
Īn altă parte a curţii,
Stătea māndră c-un gānsac,
Gāsculiţa Nuţi.

Īn jurul lor, cinci puişori
Găgăiau de zor,
Mititei şi albişori
Şi, zău, că aveau spor.

Un cocoş īmpintenat
Privea totul, cam de sus.
Şi cum sta cam īncruntat,
Ce gāndea, e greu de spus.


Dacă v-a plăcut, o să vă mai dăruiesc. Smile

Cu prietenie,
Adela Onete
www.noaptebunacopii .wordpress.com

Inregistrat
Tags:
Pagini: [1]   Sus
  Trimite acest subiect  |  Print  
 
Salt la:  

In joaca
In joaca
Verde ploaie
Papadie
Imi doresc
Imi Doresc - Blog

TinyPortal v1.0.5 beta 1© Bloc

Acest forum foloseste: MySQL Acest forum foloseste: PHP Powered by SMF 1.1.11 | SMF © 2006-2009, Simple Machines LLC

(c) Ziarul Copiilor
Acest forum foloseste: XHTML 1.0! Acest forum foloseste: CSS! Dilber MC Theme by HarzeM
Pagina generata in 0.27 secunde cu 40 interogari.