Cartea Săptămânii: Cartea cu Apolodor

Hot:

Aş fi putut să îl cunosc când eram mică, dar drumurile noastre nu s-au întâlnit atunci, aşa că l-am cunoscut pe Apolodor abia acum, datorită băieţelului meu, care a primit cadou Cărţile cu Apolodor.  Aşa cum se mai găsesc ele acum în librării, în ediţia publicată de Humanitas în 2007.

Eu zic că e bine că ne-am întâlnit şi acum, pentru că sunt cărţi pentru noi toţi, şi copii şi oameni mari, părinţi sau ne-părinţi.

O să vorbesc despre ele separat, dat fiind că sunt atât de diferite.

Astăzi, puţin despre Cartea cu Apolodor. Puţin, pentru că nu prea ai cum să spui multe despre o carte care este o poezie frumoasă, pur şi simplu. Şi magică. Şi simplă. Şi complicată.

Povestea pe scurt ar fi aşa: pinguinul Apolodor, tenor “la circ, în Târgul Moşilor” spune într-o zi “mi-e dor, mi-e dor, de fraţii mei din Labrador” şi pleacă în lumea largă să îi găsească. Călătoria lui este fantastică şi e reconstituită pe bucăţi de povestitorul-poet, pe baza însemnărilor de călătorie ale micului pinguin plin de dor şi a cronicilor vremurilor şi locurilor pe care le străbate. Apolodor călătoreşte în toate modurile posibile, şi pe apă şi pe cer şi pe uscat şi printre stele, şi ajunge până la urmă la familia lui, despre care aflase devreme în călătorie că “s-a stabilit la Polul Sud/ Pe gheaţa Golfului Terror”.  Dar, în final, nu va rămâne acolo, ci se va întoarce mânat de acelaşi dor la bunii lui prieteni din Bucureşti.

Călătoria lui miraculoasă are un traseu de multe ori deviat de întâmplare, sub formele ei multiple, de “nor zănatic”, de “foarte mică maimuţică” îndrăgostită, de diamante sau de “tâlhar din Connecticut”.  În unele momente, traseul lui pare hotărât pur şi simplu chiar de rima poeziei.

Tot întâmplarea pare că îl ţine în loc mai mult sau mai puţin, uneori chiar pare că s-a rătăcit, aşa de mult rămâne într-un loc, dar dorul lui îi aduce aminte de ce a plecat la drum.

Dar, până la urmă, nimic nu e de fapt întâmplător. Iar Apolodor devine erou în multe situaţii şi într-un mod atât de natural, că mie mi se pare că seamănă în privinţa asta cu Forrest Gump (vezi mai ales episodul în care ajunge el pe lună).

Sunt şanse mari să recitaţi împreună cu copilul dumneavoastră bucăţi întregi din carte sau chiar toată cartea, aşa că, în încheiere, o să vă dau tonul cu un pasaj pe care eu l-am învăţat deja (şi care e din “Imn de slavă pentru Apolodor, primul pinguin cosmonaut”):

“Trăiască, deci, Apolodor

Şi tot ce-avea în buzunar!

Trăiască micul său radar!

Trăiască ultimul şurub!

Trăiască laptele din tub!

Trăiască lipsa de palton,

Trăiască bunul biscuit,

Trăiască şi acel buton

Atât de bine nimerit,

Trăiască glorioasa cască!

În fine, totul să trăiască!…”

Tags: (c)arte, Apolodor